Decizia instanței supreme din Massachusetts privind inelul de logodnă
Instanța supremă din Massachusetts a hotărât că o femeie trebuie să restituie fostului ei logodnic un inel de logodnă în valoare de 70.000 de dolari de la Tiffany & Co, după ce bărbatul a decis să anuleze nunta. Această decizie marchează sfârșitul unei perioade de 65 de ani în care instanțele au încercat să determine cine este responsabil atunci când o relație se destramă.
Contextul disputei legale
Curtea Supremă Judiciară din Massachusetts a dat câștig de cauză lui Bruce Johnson în disputa sa juridică cu fosta sa parteneră, Caroline Settino, care a început în 2018. Johnson a solicitat returnarea inelului de logodnă pe care i l-a oferit lui Settino, după ce a anulat nunta lor. Judecătorii au subliniat că actualizează abordarea în cazurile de returnare a inelelor, aliniindu-se astfel tendințelor moderne ale altor state care consideră că inelele de logodnă sunt cadouri ce trebuie restituite donatorului, indiferent de circumstanțe.
Reacțiile la decizie
Avocatul lui Settino, Nicholas Rosenberg, a descris decizia ca fiind dezamăgitoare, afirmând că considerarea inelului de logodnă ca un cadou condiționat se bazează pe concepte învechite. În plus, el a subliniat că acest tip de abordare este „extrem de sexist”.
Istoricul litigilor privind inelele de logodnă
Procesele prin care se solicită returnarea inelelor de logodnă reprezintă unul dintre ultimele tipuri de litigii recunoscute de instanțele din SUA în legătură cu logodnele rupte. Începând cu anii 1930, multe state au început să abolească cererile de „balsam de inimă” pe care femeile le puteau înainta atunci când o promisiune de căsătorie era anulată. În 1959, Massachusetts a stabilit un precedent, afirmând că donatorul inelului are dreptul la returnarea acestuia, cu condiția să nu fie considerat vinovat de anularea căsătoriei.
Detalii despre cazul specific
Litigiul dintre Johnson, un inginer pensionat de la Siemens, și Settino, o fostă profesoară, a avut la bază anularea nunții planificate de Johnson în 2017, după ce a descoperit mesaje pe telefonul lui Settino care sugerau o posibilă aventură. Settino a negat acuzațiile, afirmând că bărbatul respectiv era un vechi prieten.
În urma procesului inițial din 2018, un judecător a concluzionat că Johnson s-a înșelat cu privire la presupusa aventură și că el a fost responsabil pentru despărțire. Totuși, o curte de apel a anulat această hotărâre, ceea ce a condus la apelul final la Înalta Curte de Stat. Avocatul lui Settino a cerut instanței să nu adopte o abordare sexistă, propunând o metodă similară cu cea a Curții Supreme din Montana, care a adoptat o regulă de tip „no-take-backs” în 2002. Instanța, însă, a refuzat să schimbe precedentul, invocând o „înțelegere aproape universală” că inelele de logodnă sunt daruri condiționate de o căsătorie ulterioară.
