Pe insulele Hawaii, pasărea ‘akiapōlāʻau, o specie pe cale de dispariție, a dezvoltat un cioc neobișnuit care îi permite să găurească ramurile copacilor în căutarea hranei. Un nou studiu detaliază adaptările anatomice ale acestei păsări, evidențiind faptul că nu doar ciocul este specializat, ci și întregul corp, de la glezne în sus.
Ciocul acestei păsări este format din două părți distincte: partea superioară, lungă și flexibilă, este utilizată pentru extragerea larvelor și omizilor din crăpăturile ramurilor, în timp ce partea inferioară, scurtă și robustă, servește la perforarea lemnului. Această adaptare îi permite să ocupe o nișă ecologică similară celei a ciocănitorilor, specii care nu au ajuns niciodată în arhipelag.
Cercetătorii sugerează că aceste adaptări au apărut ca rezultat al competiției intense pentru resurse alimentare, în special pentru omizile necesare hrănirii puilor. Deși motivele evoluției acestor caracteristici sunt înțelese, mecanismele anatomice care permit păsării să găurească lemnul fără a se răni rămâneau neclare până acum.
Studiul a identificat trăsături anatomice importante, inclusiv un tendon mare conectat la un mușchi care îi permite să genereze mișcări puternice în jos, folosind impulsul întregului corp. Spre deosebire de ciocănitori, care depind în principal de mușchii gâtului, ‘akiapōlāʻau folosește forța picioarelor pentru a perfora lemnul.
Specie vulnerabilă
În prezent, cercetătorii estimează că mai există în sălbăticie mai puțin de 2.000 de exemplare, toate localizate pe versantul nord-estic al unui singur munte din insula Hawaii. Această specie este extrem de vulnerabilă din cauza izolării ecosistemelor insulare și a disparițiilor accelerate din ultimele decenii.
Studiul a fost realizat pe baza măsurătorilor unor exemplare istorice din colecțiile a trei muzee din SUA și a fost publicat în revista Ornithology.
