Recent, cercetătorii au dezvoltat în laborator mini-creieri care au capacitatea de a „simți” trecerea timpului. Acești organoizi cerebrali, formați din celule stem, au fost creați pentru a studia modul în care creierul uman se maturizează.
Într-un studiu publicat în revista Nature, oamenii de știință au demonstrat că acești mini-creieri pot păstra o „memorie” celulară a perioadei în care s-au dezvoltat, fiind urmăriți timp de aproape șase ani, ceea ce îi face cei mai longevivi organoizi observați până acum. Aceasta este o realizare semnificativă comparativ cu experimentele anterioare, care aveau o durată mult mai scurtă.
Cercetătorii au folosit diverse tehnici, inclusiv analize genetice și măsurători electrofiziologice, pentru a urmări maturizarea acestor organoizi. Au folosit markeri ADN ca „ceasuri epigenetice”, demonstrând că structurile crescute în laborator se maturizează similar creierului uman.
Una dintre cele mai interesante descoperiri a fost că celulele cerebrale par să aibă un mecanism intern care înregistrează trecerea timpului. Atunci când cercetătorii au separat organoizi de vârste diferite și i-au reasamblat în structuri numite „himeroizi”, aceștia au păstrat informații despre vârsta lor celulară anterioară. Celulele provenite din organoizi mai vechi au continuat să producă celule noi corespunzătoare unei etape mai avansate de dezvoltare, chiar și după o scurtă perioadă de cultivare.
Aceste descoperiri sugerează că mini-creierii dezvoltați în laborator nu doar că simt trecerea timpului, dar au și capacitatea de a „ține minte” etapele anterioare de dezvoltare, oferind o nouă perspectivă asupra modului în care creierul uman își organizează informațiile pe parcursul vieții.
Mini-creierii care „simt” trecerea timpului
Cercetătorii au realizat progrese semnificative în construirea unor organoizi, denumiți mini-creieri, care pot simula anumite funcții ale creierului uman. Acești mini-creieri, menținuți pe perioade lungi, au potențialul de a deveni instrumente esențiale în studierea dezvoltării creierului uman postnatal, precum și a proceselor moleculare și structurale ce contribuie la maturizarea și evoluția acestuia.
Aceste descoperiri sunt deosebit de importante pentru înțelegerea modului în care creierul percepe și se adaptează la trecerea timpului, deschizând astfel noi perspective în domeniul neurologiei.
