Originea pieselor din mozaicul lui Alexandru cel Mare
Recent, cercetătorii au realizat analize non-invazive asupra pieselor din mozaicul lui Alexandru cel Mare, aflat în Pompeii, și au descoperit că acestea provin dintr-o rețea de cariere din întreaga Europă.
Detalii despre mozaic
Mozaicul, creat acum aproximativ 2.000 de ani, îl reprezintă pe Alexandru călare, învingând armata persană condusă de Darius al III-lea în bătălia de la Issos. Este alcătuit din milioane de tessere, care acoperă o suprafață de 583 pe 325 de centimetri.
Analizele recente
În 2020, Muzeul Arheologic Național din Napoli a inițiat un proiect de restaurare, care a inclus evaluarea diagnostică a mozaicului. Utilizând tehnici precum fluorescența cu raze X portabilă (pXRF), cercetătorii au identificat elementele specifice din fiecare piesă. S-a constatat că tesserele erau compuse din zece tipuri de culori, aranjate cu măiestrie pentru a crea imaginea finală.
Concluzia studiului
Rezultatele analizei au permis determinarea compoziției chimice și mineralogice a tesserelor, oferind o ipoteză provizorie despre originea lor. Aceste descoperiri contribuie la înțelegerea mai profundă a artei romane și la aprecierea moștenirii culturale lăsate de Alexandru cel Mare.
Originea pieselor din mozaicul lui Alexandru cel Mare
Recent, cercetătorii au realizat analize care oferă informații despre proveniența pieselor din mozaicul lui Alexandru cel Mare. Conform acestora, piesele roz ar putea proveni din Portugalia, iar unele tessere galbene din orașul roman Simitthus, din Tunisia. În plus, piesele roșii deschise ar putea fi originare din Alpii Apuani sau Sicilia, în timp ce cele roșii închise ar putea proveni din Capul Matapan, Grecia.
Analizele au identificat și urme de ceară, ghips mineral și oxalat de calciu, substanțe care au fost probabil aplicate pe mozaic în urma unor restaurări anterioare. Ghipsul, care este răspândit pe suprafața mozaicului, a fost adăugat probabil ca strat protector în timpul transportului piesei la muzeu, în secolul al XIX-lea.
Mozaicul este în prezent în curs de restaurare, iar echipa de cercetători a colectat noi date despre mortarele de bază. Aceștia subliniază că integrarea acestor informații noi, împreună cu datele obținute dintr-o campanie de investigație instrumentală planificată, va îmbogăți cunoștințele despre această lucrare de artă antică deosebită.
Studiul complet a fost publicat în revista PLoS ONE.
