Senatorul AUR Petrișor Peiu subliniază că eliminarea impozitului minim pe cifra de afaceri (IMCA) riscă să reînvie practicile de „optimizare” fiscală. Acesta solicită ANAF să ofere explicații privind discrepanțele semnificative în ratele de profit raportate de companii din aceleași sectoare economice. Peiu remarcă faptul că IMCA a fost introdus pentru a combate optimizarea profiturilor de către companiile mari, având cifra de afaceri de peste 50 de milioane de euro.
„Dacă acel impozit era de 1% din cifra de afaceri, era echivalentul unui impozit de profit de 16% pentru un profit corespunzător unei rate de 6%. Astfel, cine declară un profit mai mic de 6% din cifra de afaceri va plăti o sumă mai mică către stat decât prin IMCA”, afirmă Peiu.
Senatorul evidențiază că desființarea IMCA de către guvern, la cererea OCDE, deschide calea pentru optimizări fiscale și pentru transferul profiturilor în țările de origine fără a fi impozitate. Peiu prezintă date care sugerează existența multinaționalelor ce își optimizează profiturile, trimițând sume către firmele mamă sub formă de plăți pentru servicii.
Printre exemplele oferite de Peiu se numără Romgaz, care declară un profit de 41% din cifra de afaceri, în contrast cu OMV, care raportează doar 10%. De asemenea, Dedeman are un profit de 12%, comparativ cu Lidl și Kaufland, care declară profituri de 5% și, respectiv, 4%. Acesta subliniază și cazul Renault și Ford Otosan, care au declarat profituri de doar 2% din cifra de afaceri.
Peiu conchide că desființarea IMCA este o invitație la manipularea profiturilor, alimentând teoria optimizărilor fiscale. El consideră că ANAF ar trebui să ofere o explicație publică pentru aceste asimetrii, întrebând cum este posibil ca Romgaz să aibă o rată a profitului de patru ori mai mare decât Petrom și cum Dedeman să prezinte o rată a profitului dublă față de Lidl și Kaufland.
Eliminarea impozitului minim pe cifra de afaceri
Petrișor Peiu avertizează că abrogarea impozitului minim pe cifra de afaceri va avea consecințe semnificative asupra mediului de afaceri. Aceasta măsură ar putea facilita „jocul cu profiturile”, permițând companiilor să manipuleze strategii fiscale în moduri care nu reflectă realitatea economică.
Peiu subliniază că eliminarea acestui impozit nu va conduce neapărat la stimularea investițiilor, ci mai degrabă la o competiție neloială între firme, care vor căuta să își maximizeze profitabilitatea prin metode discutabile. Această schimbare legislativă ar putea afecta astfel stabilitatea fiscală și transparența în afaceri.
În concluzie, Petrișor Peiu consideră că reglementările fiscale trebuie să fie adaptate cu grijă pentru a evita încurajarea practicilor dăunătoare și pentru a asigura un climat de afaceri echitabil și sustenabil.
