Utilizând instrumentul MIRI (Mid-Infrared Instrument) de la bordul Telescopului Spațial James Webb (JWST), o echipă internațională de cercetători a realizat o premieră în astronomia modernă: analiza compoziției geologice a suprafeței exoplanetei stâncoase LHS 3844 b.
Studiul, condus de Sebastian Zieba și Laura Kreidberg de la Institutul Max Planck pentru Astronomie (MPIA), marchează o tranziție semnificativă în cercetarea planetelor, trecând de la caracterizarea atmosferelor planetare la investigarea naturii geologice a acestora. LHS 3844 b, un „super-Pământ” situat la aproximativ 48,5 ani-lumină distanță, are o dimensiune cu aproximativ 30% mai mare decât Terra și completează o rotație în doar 11 ore în jurul unei stele pitice roșii.
Din cauza apropierii extreme de steaua sa, planeta este blocată mareic, având o față permanent expusă la lumina stelară intensă, cu temperaturi atingând 725°C, în timp ce cealaltă parte rămâne în întuneric.
„Datorită sensibilității uimitoare a JWST, putem detecta lumina care provine direct de pe suprafața acestei planete stâncoase. Observațiile indică o rocă întunecată, fierbinte și sterilă, lipsită de atmosferă”, a declarat Laura Kreidberg, director la MPIA.
Echipa a utilizat spectroscopia în infraroșu pentru a identifica mineralele de pe suprafața planetei, excludând prezența unei scoarțe bogate în silicați, cum ar fi granitul terestru. Aceasta sugerează că LHS 3844 b nu are tectonică a plăcilor similară cu cea de pe Pământ și conține foarte puțină apă. În schimb, datele indică o suprafață compusă din bazalt sau roci magmatice bogate în fier și magneziu.
Două scenarii au fost propuse pentru a explica datele observate. Primul sugerează o activitate vulcanică recentă, dar absența dioxidului de sulf (SO2) face acest lucru mai puțin probabil. Al doilea scenariu, preferat de astronomi, indică faptul că LHS 3844 b este o lume inactivă din punct de vedere geologic, afectată de eroziune spațială pe perioade lungi.
Fără o atmosferă, radiația stelară și impacturile meteoritilor macină rocile, generând un regolit fin, similar cu cel de pe Lună. Echipa Zieba-Kreidberg urmărește noi observații cu JWST pentru a confirma prezența acestui regolit și pentru a studia rugozitatea suprafeței planetei.
Prin această cercetare, astronomii nu doar că explorează planete locuibile, ci și diversitatea geologică a galaxiei, având în vedere istoria formării planetelor dincolo de Sistemul Solar.
Premieră în astronomie: Telescopul Webb a explorat un super-Pământ din apropiere
Astronomii au realizat o descoperire semnificativă cu ajutorul Telescopului Spațial James Webb, explorând un super-Pământ aflat la mai puțin de 20 de ani-lumină de Terra. Această observație oferă noi perspective asupra formării exoplanetelor de tip super-Pământ și sub-Neptun.
Prin analiza suprafeței acestui super-Pământ, cercetătorii speră să obțină informații valoroase despre condițiile de pe aceste planete și despre potențialul lor de a susține viața. Această cercetare deschide noi căi în studiul exoplanetelor și înțelegerea diversității planetelor din vecinătatea noastră cosmică.
