Planul European pentru Întărirea Apărării în cadrul NATO
Cele mai mari puteri militare ale Europei lucrează la un plan pe termen lung pentru a prelua de la SUA responsabilități mai mari în apărarea continentului. Aceste discuții, conform unui raport publicat de Financial Times, vizează un transfer gestionat al responsabilităților în următorii cinci până la zece ani.
Discuțiile sunt motivate de temerile legate de o posibilă retragere unilaterală a SUA din NATO, o situație generată de amenințările repetate ale președintelui Donald Trump de a reduce sau chiar de a abandona alianța transatlantică. Marea Britanie, Franța, Germania și țările nordice sunt printre națiunile care participă la aceste discuții, care sunt atât informale, cât și structurate.
Obiectivul principal este crearea unui plan prin care povara financiară și militară să fie transferată către capitalele europene, plan ce urmează a fi prezentat autorităților americane înainte de summitul anual al NATO de la Haga din luna iunie. Propunerea va include angajamente clare pentru creșterea cheltuielilor europene pentru apărare și consolidarea capacităților militare, în încercarea de a-l convinge pe Trump să accepte o predare treptată a responsabilităților, permițându-i SUA să se concentreze mai mult asupra regiunii asiatice.
În prezent, SUA cheltuiesc pentru apărare mai mult decât toți ceilalți aliați NATO la un loc, fiind esențiale pentru securitatea europeană. Capacitățile militare americane, care includ descurajarea nucleară, baze aeriene și navale, și un număr semnificativ de soldați staționați în Europa, rămân indispensabile.
Creșterea Cheltuielilor Militare Europene
De la alegerea lui Trump, țări precum Germania, Franța și Regatul Unit au început să își mărească bugetele de apărare sau să accelereze creșterile deja planificate. Este estimat că ar fi nevoie de aproximativ cinci până la zece ani de creșteri sustenabile ale cheltuielilor pentru a ridica capacitățile europene la un nivel suficient pentru a înlocui majoritatea competențelor SUA, cu excepția descurajării nucleare.
Un oficial a declarat: „Creșterea cheltuielilor este singura soluție pe care o avem: împărțirea poverii și îndepărtarea de dependența de SUA.” Deși diplomații americani au asigurat partenerii europeni că SUA rămân angajate față de NATO, multe capitale europene sunt îngrijorate că Casa Albă ar putea decide să reducă rapid desfășurarea de trupe sau echipamente.
Temeri și Reticențe în Rândul Țărilor Europene
Unele capitale sunt reticente în a se angaja în discuțiile privind transferarea sarcinilor, temându-se că acest lucru ar putea încuraja SUA să acționeze mai rapid. În ciuda retoricii, unii oficiali consideră că Trump nu intenționează să facă schimbări semnificative în ceea ce privește prezența militară a SUA în Europa.
Puterile militare din Europa dezvoltă un plan pe termen lung pentru a înlocui SUA în cadrul NATO
În contextul tensiunilor internaționale și al provocărilor de securitate, oficialii europeni discută despre formarea unei „coaliții a celor dispuși” care să sprijine Ucraina în conflictul său cu Rusia și să investească în apărarea europeană. Aceste discuții, conduse de Franța și Regatul Unit, implică mai mult de o duzină de puteri europene în domeniul apărării, dar nu includ Statele Unite.
Un oficial de rang înalt a subliniat că, în prezent, Marea Britanie și Franța iau inițiativa în ceea ce privește o forță de reasigurare pentru Ucraina, fără participarea americanilor. Acest lucru ridică întrebarea dacă este posibilă o apărare eficientă fără implicarea SUA.
Oficialii NATO susțin că menținerea alianței cu o implicare redusă sau inexistentă a SUA este mai simplă decât crearea unei noi structuri. Aceștia afirmă că apărarea de bază a Europei ar necesita întotdeauna contribuția Marii Britanii și a altor puteri navale atlantice, precum și a țărilor nordice și a Turciei pentru apărarea sud-estică, toți membri existenți ai NATO.
Marion Messmer, cercetător principal pentru securitate internațională la Chatham House, a declarat că, deși dezangajarea SUA ar necesita înlocuirea unor aspecte, există deja o structură și un cadru de infrastructură familiar pentru europeni, ceea ce ar facilita tranziția către o apărare europeană mai autonomă.
