Regina Maria, surprinsă de numirile lui Carol al II-lea
Regina Maria a fost profund surprinsă de numirile realizate de Carol al II-lea în funcții importante, întrebându-se: „Cum ai putut? Ce te-a determinat să faci o numire aşa groaznică?” Această reacție subliniază îngrijorarea sa față de schimbările din cadrul Casei Regale și a administrației românești după înscăunarea lui Carol al II-lea.
Schimbările din administrație
După ce a detronat pe fiul său, Mihai, Carol al II-lea a început imediat să elimine din funcții personalități pe care le considera nesigure sau necorespunzătoare. Această politică de purificare a anturajului său a dus la demiterea unor funcționari publici importanți, printre care Constantin Diamandi și Constantin Hiott, ambii considerați reprezentanți ai dinastiei Brătianu.
Aproape de Carol al II-lea
În ciuda îngrijorărilor reginei, Carol al II-lea a continuat să-și numească apropiați în funcții cheie. Victor Cădere a fost numit director al Siguranței Generale a Statului, iar colonelul Gabriel Marinescu a devenit Prefect de Poliție al Capitalei. Alte numiri notabile au inclus persoane care au fost alături de el și în perioada exilului, cum ar fi Puiu Dumitrescu, numit secretar particular al regelui.
Reacțiile la schimbările din administrație
Reacțiile față de aceste numiri au fost variate, iar un jurnal contemporan menționează disconfortul și oboseala resimțită de vechii funcționari care au demisionat în urma acestor schimbări. Regina Maria, prin întrebările sale retorice, reflectă o preocupare profundă pentru direcția în care se îndrepta România sub noul regim al lui Carol al II-lea.
Regina Maria, surprinsă de numirea lui Dinu Cesianu
Regina Maria a fost profund surprinsă de decizia regelui Carol al II-lea de a-l numi pe Dinu Cesianu în funcția de ambasador al României în Franța. Această numire a fost percepută ca fiind nepotrivită și ridicolă, generând reacții vehemente din partea reginei.
Aflată la reședința sa din Balcic, regina a consemnat în jurnalul său: „Haiduc și prietena ei au venit la prânz și primul șoc l-am avut când mi-au spus despre Carol care chiar l-a trimis ca ministru la Paris pe acel ridicol prieten al lui, Dinu Cesianu. Auzisem ceva despre asta, dar am crezut că e bârfă. Asta înseamnă se moquer du monde (să-și bată joc de lume, n.r.), un biet filfizon ridicol, un îngâmfat, un tinerel care niciodată nu a făcut nimic altceva decât să se ocupe de automobile și de fotbal.
Regina a subliniat gravitatea situației, spunând: „Un prost – ba mai mult, un prost cu pretenții – și să-l numești ministru trecând peste alții care și-au construit cu consecvență cariera în diplomație… Carol, cum ai putut? Ce te-a determinat să faci o numire aşa groaznică? Cum îți poți începe domnia cu o greșeală atât de gravă?”
Aceste comentarii reflectă nu doar dezamăgirea reginei, dar și îngrijorarea pentru imaginea regatului, subliniind că favoritismul în numiri de rang înalt va afecta grav percepția publicului.
