România și Planurile Generalilor Ruși
După intrarea României în Primul Război Mondial, Franța a trimis o Misiune Militară în România, condusă de generalul Henri Mathias Berthelot, pentru a consilia și sprijini Armata Română. În drumul său spre România, Berthelot s-a oprit la Sankt-Petersburg pentru a se informa despre intențiile Imperiului Țarist față de România, iar ceea ce a aflat nu era deloc optimist.
La 27 august 1916, România a intrat în război alături de Antantă, având nevoie de sprijinul aliaților săi pentru a face față Puterilor Centrale. Misiunea Militară Franceză a sosit în România în toamna lui 1916 pentru a oferi acest suport. Berthelot a avut ocazia să se întâlnească cu liderii ruși, inclusiv cu țarul Nicolae al II-lea, care a exprimat admirație față de armata franceză și a promis sprijin pentru România.
Cu toate acestea, în timpul discuțiilor sale cu oficialii ruși, Berthelot a descoperit că opinia celor care dețineau puterea politică și militară în Rusia era diferită. În ciuda promisiunilor țarului, unii lideri ruși, precum Boris Stürmer, au manifestat un sentiment de defetism, subliniind o viziune pesimistă asupra rolului României în conflict.
Astfel, mesajul lui Berthelot către ambasadorul francez de la București a fost clar: România nu se apără doar pe Carpați, ci pe Siret, evidențiind importanța sprijinului real și eficient din partea aliaților pentru a asigura securitatea țării în fața amenințărilor externe.
România și Planurile Generalilor Ruși
Generalul Alekseev, șeful de stat-major al armatei ruse, a avut o întâlnire cu generalul francez Henri Berthelot, în care a exprimat în mod direct și brutal opinia sa despre România. El a subliniat faptul că românii trebuie să înțeleagă că apărarea țării nu se face pe Carpați, ci pe Siret. Alekseev a folosit o hartă pentru a arăta zona de apărare necesară pentru sudul Rusiei, indicând evacuarea Munteniei și apărarea Moldovei.
Aceste declarații au anticipat dificultățile pe care România urma să le întâmpine în fața atacurilor coordonate ale forțelor austro-ungare, germane și bulgare, care au dus la o situație precară pentru Armata Română. Deși trupele rusești erau numeroase, intervenția lor a avut loc abia după ce liniile frontului au ajuns pe Siret, după ce Puterile Centrale au ocupat o mare parte din teritoriul României, inclusiv Bucureștiul.
În contextul acestor evenimente, Berthelot și statul-major român își doreau ca trupele ruse să intervină ca rezerve pentru a sprijini forțele românești epuizate. Totuși, statul-major rus a refuzat această solicitare, invocând lipsa de siguranță a trupelor românești care luptau singure.
În concluzie, România s-a aflat într-o poziție delicată, sprijinită de aliați care nu au intervenit la timp, ceea ce a generat o situație în care, cu asemenea „aliați”, România nu mai avea nevoie de dușmani.
