Vârstnicii din Pescueza: Păstrarea vieții în satul spaniol
În sud-vestul Spaniei, satul Pescueza se remarcă prin modul în care vârstnicii săi contribuie la menținerea comunității vii. Cu o populație de doar 150 de locuitori, satul a reușit să supraviețuiască în parte datorită unui centru dedicat îngrijirii persoanelor în vârstă.
Herminia Sanson Martin, o femeie de 85 de ani, locuiește în acest centru și subliniază importanța rămânerii în satul său: „Rămân în satul meu, încă mai am multe de făcut,” afirmă ea, menționând că își îngrijește măslinii și că are libertatea de a ieși când dorește.
Constantina Rodriguez Llano, cel mai vârstnic locuitor al satului, la 97 de ani, împărtășește aceeași sentimente: „Suntem cu toții vecini sau rude. Mă înțeleg bine cu toată lumea, sunt fericită.” Acești vârstnici își stabilesc singuri programul zilnic, punând accent pe interacțiunile sociale în detrimentul rutinei stricte.
Impactul centrului pentru vârstnici asupra comunității
Centrul pentru vârstnici din Pescueza este administrat de o asociație locală, iar Cristina Iglesias Fernandez, președinta acesteia, subliniază importanța inițiativei pentru menținerea satului în viață: „Păstrăm populația aici. Dacă persoanele în vârstă pot rămâne acasă, economia profită și ea.”
Prezența vârstnicilor nu doar că sprijină comunitatea, dar contribuie și la economia locală, având în vedere că un mic supermarket din sat continuă să funcționeze datorită cererii generate de rezidenți și vizitatori. Almudena Salvatierra Diaz, proprietara magazinului, explică: „Toți oamenii care nu au plecat fac cumpărături la magazinul meu. Beneficiem unii de ceilalți.”
Astfel, Pescueza demonstrează cum vârstnicii nu doar că îmbogățesc viața comunității, ci și contribuie la dezvoltarea acesteia, păstrându-i spiritul și identitatea pe termen lung.
Vârstnicii din Spania revitalizează un sat special
Într-un sat din Spania, vârstnicii joacă un rol crucial în menținerea comunității active și funcționale. Jose Vicente Granado, fost primar al satului, subliniază importanța voluntariatului local: „Funcționează pentru că atât de mulți oameni se oferă voluntari.” Cu toate acestea, centrul comunității se confruntă cu provocări financiare, având nevoie de subvenții care ar putea dispărea în curând.
Cristina Iglesias Fernandez, directoarea centrului, afirmă că „doar cu contribuțiile rezidenților și cu locurile de cazare finanțate din fonduri publice nu am putea menține serviciile în funcțiune.” Aceasta generează îngrijorări cu privire la viitorul comunității, mai ales în contextul incertitudinii financiare din 2025.
Herminia, o cultivatoare de măslini, își exprimă speranța că centrul va continua să funcționeze. „Dacă aș avea vreodată nevoie urgentă de un loc de îngrijire, s-ar putea să nu existe unul. Deocamdată mă descurc bine. În acest fel, am o cameră. O împart cu o altă rezidentă, nu sunt singură,” spune ea. Această situație reflectă realitatea demografică a satului, unde mai bine de jumătate dintre locuitori au peste 60 de ani, un număr ce va continua să crească.
Cu toate provocările, satul rămâne hotărât să găsească soluții pentru a supraviețui și a menține comunitatea unită.
