Sonda Juno a NASA, care a ajuns în sistemul lui Jupiter în 2016, a făcut recent două descoperiri remarcabile despre planeta gigant. La polul nord al lui Jupiter, sonda a identificat o „cupolă” de ceață stratosferică, care este cu 11 grade Celsius mai rece decât zona înconjurătoare. Acest strat de ceață este înconjurat de jeturi de vânt ce depășesc 160 km/h.
Sub această calotă polară, se află un ciclon central uriaș, cu un diametru de aproximativ 3.000 km, care este înconjurat de opt cicloane mai mici, fiecare având dimensiuni între 2.400 și 2.800 km – mult mai mari decât orice fenomen similar observat pe Pământ. Juno a monitorizat mișcarea acestor cicloane din 2016, utilizând atât JunoCam pentru observații în lumină vizibilă, cât și instrumentul JIRAM (Jovian Infrared Auroral Mapper) pentru a detecta căldura din straturile mai adânci ale atmosferei.
Observațiile au relevat că cele opt cicloane se deplasează lent spre pol, printr-un proces numit „derivă beta”, similar cu cel observat pe Pământ. Spre deosebire de cicloanele terestre, care nu ajung aproape de poli din cauza pierderii sursei de energie, cicloanele joviene reușesc să ajungă la pol și să interacționeze între ele. Aceste interacțiuni stabilizează configurația cicloanelor și generează oscilații în jurul pozițiilor centrale, în timp ce acestea se deplasează lent spre vest.
„Aceste forțe concurente fac ca cicloanele să ricoșeze unele de altele, într-un mod care amintește de arcurile unui sistem mecanic,” a explicat Yohai Kaspi, cercetător în cadrul misiunii Juno. Această dinamică atmosferică unică a lui Jupiter continuă să fascineze cercetătorii și să ofere noi perspective asupra comportamentului atmosferic al planetelor gazoase.
Descoperiri uimitoare ale sondei Juno despre Jupiter
Sonda Juno a realizat două descoperiri remarcabile în legătură cu Jupiter, care au entuziasmat echipa științifică. Combinând datele de la Radiometrul cu microunde (MWR) cu imaginile în infraroșu ale JIRAM, cercetătorii au măsurat temperaturi subterane ce indică prezența curgerilor de magmă încă fierbinte sub suprafața lunii Io.
Shannon Brown, de la Jet Propulsion Laboratory al NASA, a menționat: „Echipa Juno adoră să combine seturi de date foarte diferite și să vadă ce poate descoperi. Când am integrat datele MWR cu imaginile în infraroșu ale JIRAM, am fost surprinși să descoperim dovezi ale magmei care încă nu s-a solidificat sub scoarța în răcire a lui Io.” Această descoperire modifică percepția anterioară asupra caracteristicilor geologice ale lunii.
Juno a contestat anterior ipoteza existenței unui ocean subteran de magmă, dar aceste curgeri aflate în ascensiune ar putea explica mecanismul erupțiilor vulcanice. Cercetătorii estimează că aproximativ 10% din subsolul lui Io este traversat de aceste curgeri răcitoare, oferind noi indicii despre modul în care căldura din interiorul acestei luni ajunge la suprafață.
Brown a comparat vulcanii și câmpurile de lavă ale lui Io cu un radiator auto, afirmând că „transferă eficient căldura din interior spre exterior, răcind astfel suprafața în vidul spațiului cosmic.” Cele mai recente rezultate obținute de Juno au fost prezentate pe 29 aprilie în cadrul Adunării Generale a Uniunii Europene de Geostiințe, la Viena.
