Avertismentul din 1917 și impactul dezagregării armatei ruse asupra României
În vara anului 1917, armata română reușea să recâștige inițiativa pe frontul din Moldova, însă pericolul se apropia dintr-o direcție neașteptată. Ambasadorul francez în România, contele de Saint-Aulaire, a transmis avertismente repetate privind prăbușirea Frontului de Est. În acele zile, disciplinei militare din rândurile trupelor ruse îi venea sfârșitul, iar soldații refuzau să mai lupte, lăsând sectoare întregi ale frontului descoperite, ceea ce expunea flancurile armatei române.
Prăbușirea flancului răsăritean al frontului aliat amenința să ofere Puterilor Centrale o breșă strategică, având consecințe grave asupra efortului de război al Antantei. Contele de Saint-Aulaire a înțeles rapid gravitatea situației, avertizând aliații despre pericolul pe care dezagregarea armatei ruse îl reprezenta pentru România și pentru întregul Front de Est.
Ambasadorul a notat că procesul de descompunere a armatei ruse se accelera, iar soarta României era strâns legată de soarta imperiului vecin. Pe frontul ruso-român, procesul era mai lent datorită exemplului armatei române, însă reprezentanții aliați aveau un diagnostic pesimist privind evoluția situației. Saint-Aulaire a menționat că apelurile de ajutor rămâneau fără răspuns, iar retragerea trupelor ruse la sfârșitul lunii iulie și începutul lunii august a compromis ofensiva românească, lăsând Moldova vulnerabilă.
În acest context, România și Antanta se aflau în fața unui dezastru militar și politic, iar reacțiile aliaților erau întârziate. Saint-Aulaire a propus măsuri militare și de propagandă pentru a contracara acțiunile germane și austro-ungare, subliniind gravitatea amenințării cu care se confrunta România.
Avertismentul din 1917 și dezagregarea armatei ruse
În contextul dezagregării armatei ruse, Saint-Aulaire, ambasadorul Franței, subliniază impactul acestei situații asupra României. El menționează că, în încercarea de a menține un front stabil, era esențial ca Rusia să își păstreze armata funcțională, deoarece prăbușirea acesteia ar fi avut consecințe grave pentru aliați.
După destrămarea Rusiei și apropierea acesteia de Germania, Franța a abandonat planurile de recrutare a unei armate din rândul prizonierilor de război ruși. Generalul Berthelot a propus înlocuirea trupelor ruse de pe frontul oriental cu trupe japoneze, dar această propunere a fost respinsă de guvernele aliate.
Revoluția Bolșevică și ascensiunea lui Lenin au schimbat radical echilibrul pe frontul de Est, forțând noul regim de la Petrograd să ceară Germaniei un armistițiu. România, aflată într-o situație tot mai precară și izolată, a fost nevoită să ceară și ea un armistițiu, evidențiind astfel pericolul reprezentat de dezagregarea armatei ruse pentru securitatea sa națională.
Consecințele dezagregării armatei ruse pentru România
Prăbușirea Frontului de Est a lăsat România într-o poziție vulnerabilă, fiind nevoită să se adapteze rapid la noile circumstanțe. Saint-Aulaire subliniază că, în fața haosului din Rusia, România a trebuit să se pregătească pentru un eventual exod al Familiei Regale, al guvernului și al armatei, ceea ce a accentuat sentimentul de nesiguranță în rândul elitelor politice românești.
Așadar, avertismentul din 1917, referitor la riscurile dezagregării armatei ruse, pare să fi fost ignorat, având consecințe directe asupra stabilității și securității României în perioada respectivă.
