Înghețarea creierului pentru extinderea duratei de viață
Un om de știință sugerează că înghețarea creierului ar putea oferi o soluție pentru extinderea duratei de viață. Ariel Zeleznikow-Johnston, cercetător la Universitatea Monash din Melbourne, propune ideea de a oferi pacienților în fază terminală un „buton de pauză”, care să le permită să își oprească ceasurile biologice până când știința și medicina vor avansa suficient pentru a le oferi tratamente eficiente.
Zeleznikow-Johnston crede că tehnologia necesară pentru a realiza acest lucru există deja și ar putea fi accesibilă la un cost relativ redus. El subliniază că, în prezent, se utilizează deja tehnici de conservare, cum ar fi înghețarea lichidului seminal, ovulelor și embrionilor, care pot fi păstrate timp de decenii.
În plus, cercetătorul menționează că în domeniul medical, tehnici precum stop circulator hipotermic profund sunt deja aplicate în timpul intervențiilor chirurgicale. Prin răcirea corpului până la aproximativ 20 de grade Celsius, activitatea inimii și a creierului se oprește complet, oferind astfel o alternativă viabilă pentru conservarea organelor vitale.
Ideea de a îngheța creierul pentru a prelungi viața a stârnit deja interesul și ar putea conduce la progrese semnificative în domeniul medical, deschizând astfel noi perspective asupra nemuririi.
Înghețarea creierului pentru extinderea duratei de viață
Un om de știință, Zeleznikow-Johnston, propune o metodă inovatoare de extindere a duratei de viață prin crioconservarea creierului. Aceasta implică utilizarea unei tehnici numite crioconservare stabilizată cu aldehidă, sau „fixare”, care permite păstrarea structurilor și circuitelor cerebrale.
„Prin introducerea la momentul oportun a unor substanțe chimice care conservă structura creierului, putem păstra identitatea unei persoane pe termen nelimitat,” explică Zeleznikow-Johnston. Această metodă a fost deja aplicată în laboratoare pentru cercetarea pe animale și a fost dezvoltată în 2015. Procedura este considerată simplă și a fost testată pe animale mari și pe oameni, postmortem.
În prezent, două grupuri de cercetare de pe coasta de vest a SUA, precum și un alt grup din Europa, sunt pe cale de a face această tehnică disponibilă publicului. Zeleznikow-Johnston afirmă că „această procedură poate fi realizată astăzi și va deveni mai accesibilă în următorul an, putând fi lansată rapid în cazul în care va exista cerere.”
