Un păianjen australian cu o metodă ingenioasă de vânătoare
Un păianjen din Australia a fost descoperit având un mod ingenios de a-și prinde prada preferată. Această specie remarcabilă, denumită „păianjenul balistă”, utilizează o capcană acționată de un mecanism elastic pentru a captura exclusiv furnicile Oecophylla smaragdina, cunoscute pentru agresivitatea și spiritul lor teritorial.
Studiul, publicat în revista Current Biology, detaliază strategia de vânătoare și mecanica acestei capcane. Specia, care aparține genului Propostira, a fost observată pentru prima dată de profesorul Greg Anderson, un cercetător în domeniul biomedical și taxonom al păianjenilor.
Strategia de vânătoare a păianjenului balistă
Profesorul Ajay Narendra de la Universitatea Macquarie și studentul său doctorand, Pranav Joshi, au petrecut zece zile în apropiere de Cooktown, Queensland, pentru a observa și filma acest păianjen nocturn. „Este foarte neobișnuit ca un păianjen să se hrănească cu furnici, deoarece acestea sunt adversari extrem de periculoși. Este și mai surprinzător să găsim o specie care vânează exclusiv un singur tip de furnică,” a explicat profesorul Narendra.
Păianjenul își petrece ziua ascuns pe partea inferioară a unei frunze, iar noaptea coboară pentru a construi o structură verticală din 15 până la 60 de fire de mătase tensionate, grupate într-un con aproape de sol. După ce finalizează construcția, se retrage rapid, iar când o furnică atacă conul, capcana se declanșează, catapultând furnica direct în pânza principală a păianjenului.
Furnica este proiectată la peste 30 de centimetri în aer, cu o accelerație ce depășește 1.300 de metri pe secundă la pătrat. Odată prinsă, păianjenul se apropie și o imobilizează cu straturi suplimentare de mătase, demonstrând astfel o strategie de vânătoare extrem de eficientă și specializată.
Un păianjen din Australia și metoda sa ingenioasă de a captura prada
Un recent studiu a evidențiat o tehnică unică utilizată de un păianjen australian pentru a-și prinde prada preferată, în special furnicile lucrătoare. În ultima etapă de construcție a pânzei, păianjenul adaugă un feromon care atrage aceste furnici, provocându-le un răspuns agresiv și declanșând astfel capcana. Este remarcabil faptul că aceasta este singura situație cunoscută în care pânza unui păianjen este proiectată special pentru a captura o singură specie de pradă, iar mecanismul este activat de victimă, nu de prădător.
Cercetările au demonstrat că firele de mătase ale păianjenului sunt concepute biologic pentru a stoca energie elastică, eliberând-o instantaneu. Această adaptare permite păianjenului să genereze o putere explozivă mai mare decât orice altă catapultă biologică bazată pe mătase cunoscută până acum, oferindu-i astfel capacitatea de a captura în siguranță furnici periculoase și de a le izola, îndepărtându-le de traseele și cuiburile unde alte furnici ar putea interveni rapid.
