Viorel Pașca: Oameni fără adăpost la ușa mea, autoritățile nu reacționează
Bihoreanul Viorel Pașca, acuzat de DIICOT de trafic de persoane în legătură cu azilele ilegale, a declarat că oameni fără adăpost continuă să vină la poarta sa, în special pe vreme rece, iar autoritățile nu fac nimic pentru a-i ajuta. Pașca susține că nu primește răspunsuri la apelurile sale către instituții și că, deși nu este responsabilitatea sa, le oferă adăpost celor care au nevoie.
„Nu mai știu ce să fac! După ce-au năvălit în 30 iunie peste noi, am zis, gata, nu mai facem nimic, statul n-are decât să se ocupe. Cum a început frigul, am început să primim 3-4 apeluri pe zi din diferite județe pentru a adăposti persoane fără adăpost. Ieri, am primit două persoane: una de 85 de ani din Suceava și alta care locuiește pe străzi în Salonta. Ie-am primit pentru că e frig afară și nu am vrut să le lăsăm în pericolul de a muri înghețați”, a scris Pașca pe Facebook.
El a încercat să contacteze autoritățile pentru ajutor, dar fără succes: „Am sunat la mai multe instituții și nimeni nu-și asumă nimic. Poliția spune că nu au ce să facă, iar ministrul nu răspunde la mesaje. Nici Avocatul Poporului nu dă semne, deși era foarte vocal în luna iunie. Cui să mai scriu? Ce să fac? Primesc în casă și le ofer cameră caldă și masă celor care îmi bat la poartă, dar asta nu e treaba mea, ci a statului. Dacă îi las în casele noastre, ne ia DIICOT, iar instituțiile tac”, a mai adăugat el.
Pașca se întreabă disperat ce să facă cu acești oameni și unde să-i ducă, subliniind că nu este responsabilitatea sa, ci a autorităților să se ocupe de situația lor.
Viorel Pașca și situația oamenilor fără adăpost
Viorel Pașca a declarat că numărul persoanelor fără adăpost care se prezintă la ușa sa continuă să crească, evidențiind că autoritățile nu iau măsuri pentru a ajuta aceste persoane. El a exprimat frustrare în legătură cu lipsa de reacție din partea instituțiilor competente, întrebând retoric: „Pe cine să mai sun?”
Aceste declarații subliniază o problemă socială gravă, în care cei vulnerabili nu beneficiază de suportul necesar din partea autorităților, ceea ce pune în evidență nevoia urgentă de intervenție și soluții eficiente.
