Câinii intră într-o nouă fază a evoluției
Potrivit oamenilor de știință, câinii se află într-o nouă etapă a evoluției, caracterizată printr-un al treilea val de domesticire. Această schimbare este determinată de dorința oamenilor de a avea animale de companie prietenoase, calme și adaptate unui stil de viață sedentar.
În trecut, câinii erau considerați animale de muncă, având roluri importante în vânătoare, păzirea turmelor și protejarea locuințelor. Astăzi, însă, compania oferită de un câine a devenit o prioritate pentru stăpâni.
Oamenii de știință au descoperit că această schimbare a crescut nivelul oxitocinei, un hormon responsabil de legăturile sociale la câini, în special la câinii de asistență. Studiile arată că sensibilitatea câinilor la oxitocină a crescut pe măsură ce aceștia au fost domesticiti din lupi, transformându-se în animalele afectuoase pe care le cunoaștem astăzi.
Un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Linköping din Suedia a investigat modul în care câinii au dezvoltat abilitatea unică de a coopera cu oamenii. Cercetătorii suspectează că hormonul oxitocină joacă un rol esențial în relațiile sociale dintre câini și oameni. Efectul acestui hormon depinde de legătura sa cu receptorii din interiorul celulelor, iar variațiile genetice ale receptorilor oxitocinei influențează capacitatea câinilor de a comunica și de a solicita ajutor.
Astfel, abilitățile sociale ale câinilor sunt parțial înnăscute și legate de genele care controlează sensibilitatea la oxitocină. Studiile recente au demonstrat că acei câini care au o anumită variantă genetică a receptorului oxitocinei caută ajutor de la stăpâni mai frecvent atunci când se confruntă cu dificultăți.
Recent, cercetătorii Brian Hare și Vanessa Woods au evidențiat faptul că trăsăturile comportamentale ale câinilor trec printr-un al treilea val de domesticire. Această schimbare este rezultatul evoluției rolului câinilor în viața oamenilor, de la animale de lucru la companioni. Pe măsură ce interacțiunea dintre câini și oameni s-a transformat, s-au modificat și comportamentele și, posibil, biologia acestor animale.
Hare, profesor de antropologie evoluționistă la Universitatea Duke și director al Duke Canine Cognition Center, împreună cu Woods, care conduce programul Puppy Kindergarten, au realizat studii asupra câinilor de asistență. Puppy Kindergarten este un proiect de cercetare pe termen lung care analizează impactul diferitelor strategii de antrenament asupra comportamentului și dezvoltării cognitive a câinilor.
Studiile asupra puilor de câini au arătat că aceștia, fiind „remarcabil de bine adaptați la viața în secolul XXI”, pot îndeplini sarcini complexe pentru stăpânii lor și rămân calmi și prietenoși în diverse situații. Spre deosebire de câinii de companie obișnuiți, câinii de asistență prezintă o deschidere față de străini, ceea ce sugerează că prietenia și interacțiunea socială au influențat evoluția lor biologică.
Acești câini bine instruiți sunt considerați companionul ideal, integrându-se perfect în viața stăpânilor lor și în societatea modernă. Această transformare a percepției asupra câinilor, de la animale de lucru la parteneri de viață, reflectă evoluția continuă a relației dintre oameni și câini.
Cercetătorii Woods și Hare au identificat un al treilea val de domesticire canină, determinat de schimbările sociale și de mediu prin care trec câinii. Această evoluție este influențată de faptul că din ce în ce mai mulți câini trăiesc în zone dens populate și petrec mai mult timp în interior, interacționând frecvent cu alți câini și cu oameni necunoscuți.
Unele comportamente care în trecut îi făceau pe câini valoroși pentru strămoșii noștri au devenit contraproductive. De exemplu, instinctul de a păzi împotriva străinilor poate face un câine mai dificil de plimbat prin cartier. Câinii care se comportă mai agitat sau care sunt mai anxioși au o probabilitate mai mare de a fi abandonați în adăposturi, unde le va fi greu să găsească o nouă casă.
Woods și Hare subliniază că această nouă dinamică socială a dus la apariția câinilor de asistență, care reprezintă un exemplu avansat al acestei generații evoluate. Acești câini, deși pot părea asemănători cu rase obișnuite, cum ar fi Labradorul, diferă semnificativ de câinii de lucru din armată sau de câinii de companie obișnuiți.
Pe măsură ce ne aflăm într-un nou val de domesticire, accentul se pune pe adaptarea personalității câinilor la stilul de viață modern. Woods și Hare sugerează că este esențial ca oamenii să aibă un rol activ în acest proces, prin reproducerea și antrenarea câinilor pentru a le facilita integrarea în societatea contemporană.
„Pentru fericirea câinilor și a stăpânilor lor, trebuie să reproducem și să antrenăm mai mulți câini asemenea celor de asistență”, conchid cercetătorii.
