ADN-ul antic și culoarea pielii europenilor în perioada romană
Un studiu recent a relevat că europenii aveau trăsături de culoare până în vremea romanilor, contrar credințelor anterioare. Până acum, se considera că pielea deschisă, împreună cu ochii albaștri și părul blond, era norma doar în ultimele milenii, dar cercetările sugerează că trăsăturile închise la culoare erau comune până în Epoca Fierului.
Schimbările de pigmentare în Europa
Analizând ADN-ul a 348 de oameni antici din diferite regiuni ale Eurasiei, cercetătorii au urmărit evoluția pigmentării pielii, părului și ochilor pe parcursul a 45.000 de ani. Profesorul Guido Barbujani, autorul studiului, a explicat că tranziția către nuanțe mai deschise nu a fost uniformă și a avut loc mai lent decât se anticipa, jumătate dintre indivizi având pielea închisă sau intermediară chiar și în Epoca Cuprului și Epoca Fierului.
Barbujani a menționat că pielea închisă a persistat în Europa mai mult decât se credea anterior. De exemplu, celebrul „Cheddar Man”, care a trăit în Anglia acum 10.000 de ani, avea pielea închisă și ochii albaștri. „Ce nu știam era că pielea închisă a fost prezentă până în Epoca Fierului”, a adăugat el.
Trăsăturile fizice ale europenilor de-a lungul epocilor
Studiul a arătat că, în Paleolitic, trăsăturile închise la culoare erau aproape universale, însă în mezolitic, s-a observat o creștere a frecvenței ochilor albaștri în nordul Europei. Tot în această epocă s-a identificat prima combinație documentată de piele deschisă, păr blond și ochi albaștri, provenind de la un vânător-culegător din Suedia, datând de acum 12.000 de ani.
În perioada neolitică, pielea închisă era predominantă în Eurasia, cu câțiva indivizi cu piele deschisă în nordul Europei. Abia în Epoca Bronzului s-au înregistrat creșteri semnificative ale combinației de ochi albaștri, păr blond și piele deschisă.
Descoperirile ADN-ului antic privind culoarea pielii europenilor
Cercetările recente asupra ADN-ului antic au arătat o diversitate notabilă a culorii pielii europenilor în Epoca Fierului (3.000 – 1.700 î.Hr.), cu nuanțe de piele închisă, intermediară și deschisă coexistând în diverse regiuni ale Europei și Asiei de Vest.
Potrivit autorilor studiului, „am găsit prima piele deschisă în Mezoliticul suedez, dar provine dintr-un singur eșantion din peste 50. Lucrurile s-au schimbat ulterior, dar foarte lent, astfel încât abia în Epoca Fierului frecvența pielii deschise a egalat-o pe cea a pielii închise; de-a lungul preistoriei, majoritatea europenilor aveau pielea închisă”.
Experții sugerează că persistența pielii închise este explicată prin dieta oamenilor din acele vremuri. Barbujani a menționat că „pielea deschisă este avantajoasă într-un mediu unde este necesară radiația UV pentru producția de vitamina D, dar dacă dieta este bazată pe pește, această nevoie scade. Vitamina D poate fi obținută din alimentație”.
Concluzia este că oamenii cu pielea închisă, având o dietă adecvată, puteau trăi foarte bine chiar și în climatul european.
Un preprint al studiului este disponibil pe bioRxiv.
