ADN-ul antic și răspândirea limbilor germanice și celtice în Europa
ADN-ul antic oferă noi perspective asupra modului în care limbile germanice și celtice s-au răspândit în Europa. Două studii recente publicate în revista Nature, care se bazează pe analiza ADN-ului antic, aduc indicii importante despre aceste procese migraționale. Cercetătorii au examinat 712 genomuri antice, predominant din Epoca Fierului, și au comparat aceste date cu alte 4.009 genomuri disponibile, corelând migrațiile populațiilor cu dovezi arheologice, cum ar fi inscripțiile runice și practicile funerare.
Răspândirea limbilor germanice
În ceea ce privește limbile germanice, rezultatele sugerează o migrație necunoscută anterior din regiunea baltică, probabil din zona dintre Finlanda și nord-estul Suediei, către Danemarca și sudul Suediei. Această migrație ar fi putut contribui la introducerea limbilor germanice în Scandinavia cu aproximativ 800 de ani mai târziu decât se anticipase anterior. În decursul următoarelor cinci secole, populațiile nou-venite s-au amestecat cu locuitorii locali.
În jurul anului 1.650 î.Hr., oamenii din sudul Scandinaviei au început să migreze către actualele teritorii din Germania, Polonia și Țările de Jos, unde se vorbeau probabil limbi celtice. Aceste migrații au fost bilaterale, deoarece în aceeași perioadă au avut loc și deplasări către Scandinavia, contribuind la conturarea limbii nordice vechi.
Răspândirea limbilor celtice
Al doilea studiu contestă teoriile tradiționale despre originile limbilor celtice, care indicau coasta atlantică a Europei ca punct de plecare. Noile date genetice sugerează că răspândirea acestora a început acum aproximativ 3.000 de ani, prin migrații din Europa Centrală și de Est către Franța, Britania, Irlanda, Peninsula Iberică și Italia. În Epoca Fierului, limbile celtice erau vorbite pe o mare parte a continentului european, dar astăzi au supraviețuit doar câteva, cum ar fi irlandeza și galeza.
Lingvistul Guus Kroonen subliniază că ADN-ul antic oferă o modalitate inovatoare de a evalua teoriile referitoare la originile limbilor celtice, aducând dovezi relevante în acest domeniu de studiu.
