Astronomii de la MIT au identificat o planetă care se dezintegrează rapid, aflată la aproximativ 140 de ani-lumină de Pământ. Această planetă, similară ca masă cu Mercur, orbitează steaua sa gazdă la o distanță de 20 de ori mai mică decât Mercur de Soare, completând o rotație în doar 30,5 ore. Din cauza apropierii extreme de steaua sa, suprafața planetei este probabil acoperită de magmă, care fierbe și se evaporă în spațiu.
În urma observațiilor realizate cu satelitul TESS, cercetătorii au confirmat că planeta este stâncoasă și că orbita sa strânsă produce o coadă de resturi asemănătoare unei comete. „Dimensiunea cozii este gigantică, se întinde pe o distanță de până la 9 milioane de kilometri, cam cât jumătate din orbita planetei,” explică Marc Hon, cercetător postdoctoral la MIT.
Se estimează că planeta pierde material echivalent cu un Munte Everest la fiecare orbită, iar cercetătorii consideră că aceasta ar putea dispărea complet în 1 până la 2 milioane de ani. „Am avut noroc că am surprins-o exact în momentul în care practic dispare. E ca și cum ar fi la ultima suflare,” afirmă Avi Shporer, colaborator în cadrul descoperirii.
Planeta, denumită BD+05 4868 Ab, a fost descoperită aproape întâmplător în timpul verificării standard a planetelor. Observațiile au arătat un semnal neobișnuit, cu o scădere a luminozității stelei care revenea lent la normal, sugerând că un obiect cu o structură lungă și persistentă bloca lumina. „Forma tranzitului seamănă cu cea a unei comete cu coadă lungă,” adaugă Hon, menționând că particulele minerale evaporate pot crea această coadă.
Temperatura pe această planetă se ridică la aproximativ 1.600 °C, ceea ce face ca condițiile să fie extrem de ostile.
Astronomii au identificat o planetă numită BD+05 4868 Ab, care prezintă o caracteristică neobișnuită: o coadă de praf lungă și densă. Aceasta este rezultatul procesului de topire și evaporare a mineralelor de pe suprafața sa, cauzată de masa sa foarte mică, situată între cea a Lunii și a lui Mercur. Această gravitație slabă face ca planeta să piardă ușor masă, ceea ce agravează și mai mult situația.
„Este un obiect foarte mic, cu o gravitație slabă, care pierde ușor masă, iar ciclul continuă. Este un proces care scapă de sub control, iar situația se agravează cu fiecare orbită”, afirmă cercetătorul Shporer.
BD+05 4868 Ab este una dintre cele patru planete cunoscute care se află într-un proces de dezintegrare similar. Aceasta are cea mai lungă coadă și cele mai adânci tranzituri dintre toate, ceea ce indică o evaporare catastrofală ce va conduce la dispariția sa mult mai rapidă decât a celorlalte planete în dezintegrare.
Fiind situată relativ aproape de noi, steaua care găzduiește BD+05 4868 Ab este mai luminoasă decât celelalte, ceea ce o face ideală pentru observații viitoare cu Telescopul Spațial James Webb (JWST). Acesta va analiza compoziția minerală a cozii de praf prin intermediul culorilor de lumină infraroșie pe care le absoarbe.
În această vară, Hon și studentul său de la Penn State University, Nicholas Tusay, vor conduce observațiile planetei BD+05 4868 Ab cu ajutorul JWST. „Este o oportunitate unică de a măsura direct compoziția internă a unei planete stâncoase, ceea ce ne-ar putea oferi informații valoroase despre diversitatea și potențiala locuibilitate a planetelor terestre din afara sistemului nostru solar”, adaugă Hon.
Cercetătorii își propun să continue căutările pentru descoperirea altor planete în dezintegrare, utilizând datele de la TESS. „Cum se spune, pofta vine mâncând, și acum vrem să inițiem o căutare dedicată exact acestor tipuri de obiecte. Sunt corpuri ciudate, iar semnalul lor se modifică în timp, ceea ce face dificilă detectarea lor. Dar e ceva ce ne-am propus să explorăm activ”, concluzionează Shporer.
Studiul a fost publicat în The Astrophysical Journal Letters.
