Contaminare cu mercur în conservele de ton din Europa
Recent, două organizații au realizat o cercetare alarmantă, descoperind că toate conservele de ton analizate în cinci țări europene sunt contaminate cu mercur. Alexandru Cîrîc, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, a declarat că Uniunea Europeană permite o limită de un miligram de mercur per kilogram de ton, iar în conservele examine în România nu s-au depășit aceste limite legale.
Rezultatele studiului
Studiul a fost realizat pe un eșantion de 148 de conserve de ton, selectate aleatoriu din Franța, Germania, Anglia, Spania și Italia. Constatările au arătat că toate conservele analizate au fost contaminate cu mercur. Asociația de mediu Foodwatch subliniază că mai mult de jumătate dintre conserve depășesc limita de mercur de 0,3 mg/kg, care este stabilită pentru alte specii de pește, în timp ce pentru ton, limita este de 1 mg/kg.
Interpretarea datelor
Cîrîc a explicat că datele provin din surse non-guvernamentale, care au rolul de a evidenția riscurile potențiale. El a menționat că contaminarea nu înseamnă neapărat că probele au atins nivelurile de alertă, ci că analizele au relevat prezența mercurului în conservele respective. „Tehnicile analitice variază, iar detectarea mercurului depinde de metoda utilizată”, a adăugat el. Organizațiile non-guvernamentale contribuie la conștientizarea problemelor de sănătate, deși nu toate problemele sunt de o gravitate extremă.
Sursele contaminării
Mercurul din conservele de pește provine din ape. Limitele de mercur pentru diferite specii de pește variază, având valori de un miligram per kilogram pentru ton, 0,5 miligrame per kilogram pentru alte specii și 0,3 miligrame per kilogram pentru unele specii rar întâlnite. Consumul constant de pește cu un conținut mare de mercur poate deveni riscant, însă specialiștii afirmă că în conservele analizate în România nu s-au găsit cantități periculoase.
Evaluarea riscurilor
Cîrîc a subliniat că în conservele de pește analizate nu s-au depistat cantități de mercur peste limitele permise. „Nu am găsit cantități care să depășească aceste limite, ci doar valori acceptabile”, a afirmat el. Comunitatea Europeană stabilește limitele de mercur având în vedere disponibilitatea materiei prime, iar o limită prea strictă ar putea reduce drastic cantitatea de ton disponibil pe piață, ceea ce ar putea duce la creșterea prețurilor. Totuși, consumul de ton în Europa nu este extrem de mare, ceea ce permite menținerea acestei limite de un miligram per kilogram. În contrast, în țări precum Japonia, unde consumul de ton este mai ridicat, limitele sunt mai stricte.
Importanța echilibrului între consum și disponibilitatea materiei prime
În industria alimentară, un aspect esențial este echilibrul dintre consum și disponibilitatea materiilor prime. Acest principiu este frecvent aplicat în stabilirea limitelor pentru anumite substanțe sau produse finite. Nu este singura situație în care se impun restricții mai mari pentru anumiți contaminanți.
Scăderea limitelor de contaminare de către Uniunea Europeană
De-a lungul timpului, Uniunea Europeană a redus limitele admise pentru contaminanți, similar cu măsurile adoptate în cazul plumbului și cadmiului, care au fost diminuate odată cu scăderea nivelului de contaminare din mediu. Cu cât manifestăm o atenție mai mare față de mediul înconjurător, cu atât riscul de contaminare a produselor alimentare va fi mai scăzut.