Atacul nazist asupra Uniunii Sovietice a surprins profund conducerea sovietică, în special pe Iosif Stalin și Armata Roșie. Chiar înainte de invazie, Stalin a avut acces la o serie de informații detaliate care indicau pregătirile germane pentru un atac, dar a ales să le ignore, considerându-le parte a unei campanii de manipulare orchestrate de britanici. De fapt, Stalin era victima unei astfel de campanii, însă aceasta era desfășurată de germani.
Rețeaua de spionaj sovietică, care includea agenți precum Richard Sorge și Alexander Rado, a transmis informații precise despre planurile de invazie ale lui Hitler, inclusiv data atacului. Cu toate acestea, Stalin a respins aceste avertismente, crezând că sunt încercări de dezinformare menite să-l atragă într-un conflict.
Informații relevante au fost, de asemenea, furnizate de britanici, dar acestea au fost ignorate de Stalin, care considera că scopul lor era să destabilizeze relația dintre Uniunea Sovietică și Germania nazistă. Chiar și așa, studiile ulterioare arată că, începând cu luna aprilie 1941, sovieticii au început să ia măsuri de prudență, semn că erau conștienți de mișcările trupelor germane.
Un comunicat din 13 iunie 1941, în stilul tipic al lui Stalin, sugera că desfășurarea trupelor germane nu avea legătură cu Rusia, ceea ce, fără îndoială, a întărit convingerea lui Hitler că planul său de inducere în eroare funcționa. De asemenea, Radio Moscova anunța exerciții militare, minimizând astfel amenințarea provenită din direcția germană.
În concluzie, Stalin a fost prins într-un joc de manipulare complex, care a avut consecințe devastatoare, culminând cu invazia Uniunii Sovietice pe 22 iunie 1941.
Pe 22 iunie 1941, Germania nazistă a lansat o invazie surpriză asupra Uniunii Sovietice, deși semnalele premergătoare fuseseră ignorate de liderul sovietic, Iosif Stalin. În perioada dinaintea invaziei, atașatul militar naval german la Moscova a raportat că ambasadorul britanic prezicea începerea războiului, dar Hitler a ales să nu modifice data atacului.
Se pare că Hitler avea încredere că rușii nu se așteptau la o ofensivă din partea Germaniei, bazându-se pe informațiile primite de la observatorii săi, care indicau că guvernul sovietic dorea să minimizeze tensiunile și nu se pregătea pentru un conflict. Rapoartele din primăvara lui 1941 sugerau că Stalin și Molotov își doreau menținerea păcii cu Germania, ceea ce a contribuit la convingerea lui Hitler că Stalin nu anticipa un atac.
În plus, relațiile comerciale dintre cele două țări funcționau la capacitate maximă, ceea ce întărea percepția lui Hitler că Stalin nu era pregătit pentru un conflict. Cu toate acestea, Hitler exprima adesea neîncredere față de diplomații germani din Moscova, pe care îi considera prost informați, și le furniza generalilor săi date despre presupusele pregătiri ale rușilor pentru o ofensivă. Această confuzie a contribuit la strategia lui de a surprinde Armata Roșie în primele luni ale invaziei.
Astfel, subestimarea intențiilor lui Hitler și neîncrederea în informațiile venite de la diplomații săi au fost factori cheie care au condus la surpriza strategică a invaziei germane, lăsând Uniunea Sovietică vulnerabilă în fața atacului.
