De ce nu ne putem aminti nimic de când eram bebeluși?
Un nou studiu explorează motivul pentru care nu reușim să ne amintim detalii din perioada în care eram bebeluși. Potrivit cercetării, nu este vorba despre absența amintirilor din copilărie, ci despre imposibilitatea de a le accesa ulterior în viață, conform informațiilor prezentate de CNN.
Studiul, publicat în revista Science, a implicat 26 de sugari cu vârste între 4,2 și 24,9 luni, împărțiți în două grupe de vârstă: cei cu vârste sub 12 luni și cei între 12 și 24 de luni. În cadrul experimentului, bebelușii au fost plasați într-un aparat de rezonanță magnetică funcțională (RMNf) și li s-au prezentat imagini unice timp de câte două secunde fiecare.
Cercetătorii au monitorizat activitatea hipocampului, o regiune a creierului asociată cu emoțiile și memoria. Dr. Nick Turk-Browne, autorul principal al studiului și profesor la Universitatea Yale, a subliniat că hipocampul este o structură profundă a creierului, iar dezvoltarea unei noi metode de investigare a fost esențială pentru realizarea experimentului.
Dr. Simona Ghetti de la Universitatea din California, Davis, a evidențiat unicitatea acestui studiu, care leagă codificarea memoriei de activarea hipocampului. În timpul experimentului, bebelușilor li s-au arătat imagini familiare și noi, iar prin observarea mișcărilor ochilor, cercetătorii au putut evalua recunoașterea și reamintirea memoriei.
Rezultatele au arătat că hipocampul era mai activ la bebelușii mai mari în timpul codificării amintirilor. De asemenea, numai acești bebeluși au prezentat activitate în cortexul orbitofrontal, o zonă esențială pentru deciziile legate de memorie și recunoaștere.
Acest studiu oferă o nouă perspectivă asupra mecanismelor memoriei la sugari și explică în parte de ce nu ne putem aminti detalii din primii ani ai vieții.
De ce nu ne putem aminti nimic de când eram bebeluși?
Un nou studiu oferă explicații privind incapacitatea de a recupera amintirile din primii ani de viață. Dr. Lila Davachi, profesor de psihologie la Universitatea Columbia, subliniază că informațiile pe care le codificăm în memorie sunt adesea cele relevante pentru experiențele noastre. Studiul recent evidențiază procesele de codificare hipocampală la copii, sugerând că bebelușii pot să nu rețină amintiri din cauza lipsei unor „termeni de căutare” exacți care să le permită creierului să acceseze aceste memorii.
Un factor important este dezvoltarea rapidă a creierului bebelușului, în special a hipocampului. Această perioadă de creștere anatomică și de schimbări perceptive, lingvistice și motorii poate influența capacitatea de a stoca și recupera amintirile timpurii. Ghetti, cercetătoare în domeniu, încurajează părinții să reflecteze asupra impactului pe care perioada copilăriei îl are asupra dezvoltării copiilor lor, chiar dacă aceștia nu pot aminti acele experiențe.
Bebelușii învață enorm în această etapă, asimilând limbajul prin asocierea sunetelor cu semnificații și formând așteptări despre membrii familiei și obiectele din jur. Părinții pot observa acest proces prin comportamentele repetitive ale copiilor, cum ar fi reacțiile la cântece sau povești familiare. Repetiția și expunerea constantă la stimuli pot întări legătura dintre părinți și copii, contribuind la dezvoltarea abilităților de învățare.
Deși nu ne putem aminti direct aceste experiențe din copilărie, este important să recunoaștem că învățăm din ele, atât din informațiile neutre, cât și din cele emoționale. Aceasta poate fi o amintire valoroasă pentru părinți, subliniind că perioada timpurie a vieții este esențială pentru învățare și dezvoltare.
