Desantul asupra insulei Creta: o lecție strategică pentru Hitler
La 20 mai 1941, ora 8 dimineața, peste 3.000 de parașutiști germani au fost lansați deasupra insulei Creta, marcând un moment crucial în istoria celui de-al Doilea Război Mondial. Desantul a rămas memorabil nu doar prin impactul său militar, ci și prin lecțiile învățate de combatanți.
În primăvara anului 1941, insula Creta era apărată de aproximativ 28.600 de soldați din forțele aliate, incluzând britanici, australieni și neozelandezi, la care se adăugau două divizii grecești. Deși se așteptau la un atac, riscurile aeriene au fost subestimate. După cucerirea Balcanilor, nemții își îndreptau atenția asupra Cretei, iar rapoartele spionilor britanici din Grecia confirmau acest lucru.
Asaltul trupelor aeropurtate germane
Comandantul forțelor aliate, generalul Bernard Freyberg, a declarat la începutul lunii mai că nu era îngrijorat de un atac aerian german. Totuși, în dimineața zilei de 20 mai, odată cu parașutarea primelor trupe germane, situația s-a schimbat rapid. Numărul parașutiștilor germani a crescut semnificativ, iar aceștia au început să captureze aeroportul Maleme, chiar și sub tirul forțelor aliate.
În total, aproximativ 22.000 de soldați germani au fost desfășurați pe insulă. Chiar dacă mulți au fost răniți sau au murit la aterizare, cei care au supraviețuit s-au dovedit a fi luptători formați, în contrast cu forțele aliate, care, deși numerice superioare, erau afectate de morale scăzut și de pregătire insuficientă.
Retragerea forțelor aliate din Creta
Pe parcursul zilelor următoare, situația forțelor aliate s-a deteriorat rapid. La 26 mai, generalul Freyberg raporta că trupele sale atinseseră limita de rezistență, iar poziția lor devenise disperată. În noaptea de 28 mai, britanicii au început evacuarea, care s-a încheiat pe 31 mai, însă marina Regală a suferit pierderi mari din cauza dominației aviației germane. Au fost salvați 16.500 de soldați, inclusiv 2.000 de greci, dar restul au fost capturați sau uciși.
Victoria umbrită a lui Hitler
Germanii au suferit, de asemenea, pierderi semnificative, cu 4.000 de morți și 2.000 de răniți. Aceasta a slăbit forțele de elită ale diviziei de parașutiști, iar Hitler nu le-a mai utilizat în acțiuni ofensive majore ulterioare. Astfel, victoria obținută de Hitler în Creta a fost umbrită de pierderile considerabile și de impactul asupra strategiilor militare viitoare.
Desantul asupra insulei Creta: O victorie cu costuri mari pentru Hitler
Desantul german asupra insulei Creta a fost o acțiune militară semnificativă, dar care a avut consecințe neașteptate pentru Hitler. Conform istoricului Liddell Hart, „se poate spune că, în Creta, Hitler își scrîntise încheietura mâinii”, subliniind impactul negativ al acestei campanii asupra planurilor sale ulterioare.
După capturarea Cretei, britanicii s-au confruntat cu o situație disperată, având în vedere că acest eșec a venit după alte două înfrângeri majore: pierderea Cyrenaicăi și a Greciei. În plus, în primăvara acelui an, germanii reluaseră atacurile aeriene asupra Angliei, făcând viitorul aliaților să pară sumbru.
Cu toate acestea, Liddell Hart remarcă faptul că Hitler nu a valorificat oportunitatea de a transforma victoria de la Creta într-un atac rapid asupra altor ținte strategice, precum Cipru, Siria, Suez sau Malta. O lună mai târziu, după invadarea Rusiei, Hitler a neglijat oportunitățile de a elimina britanicii din Mediterana și Orientul Mijlociu, în principal din cauza pierderilor mari suferite în Creta, care l-au descurajat.
Astfel, decizia lui Hitler de a nu folosi trupele de parașutiști pentru capturarea Ciprului sau Maltei a consolidat poziția britanicilor în Mediterana. Această campanie a demonstrat, de asemenea, că rezistența dârză a britanicilor putea aduce avantaje strategice, descurajând adversarul din cauza pierderilor semnificative pe care le putea suferi.
