Un studiu recent a identificat dovezi ale unei supernove în poeziile din anul 1181, scrise în cinstea lui Saladin, primul sultan al Egiptului și Siriei. Această descoperire provine din poemul lui Ibn Sanā’ al-Mulk, în care se face o referire ce pare să descrie fenomenul astral.
Traducerea versurilor sugerează că apariția unei stele strălucitoare a avut loc între decembrie 1181 și mai 1182, în constelația Cassiopeia. Aceasta era mai luminoasă decât cea mai strălucitoare stea din zonă, α Cassiopeiae, și ar fi putut fi comparabilă cu Arcturus.
Observațiile indicate de poezie sugerează că fenomenul a avut o vizibilitate deosebită, fiind observat nu doar de astronomi, ci și de oameni obișnuiți. Analizând descrierea din poem, cercetătorii cred că textul a fost scris după momentul de maximă strălucire al supernovei.
Supernova din 1181, vizibilă timp de 185 de zile, a fost deja menționată în cronici chineze și japoneze, care au descris o luminozitate similară. Descoperirea acestui poem oferă o nouă perspectivă culturală asupra fenomenului, sugerând că acesta a fost remarcat și în lumea arabă.
Autorii studiului, publicat în Astronomical Notes, speră să găsească și alte texte vechi din Cairo, Arabia sau Persia, care să ofere informații suplimentare despre această rară și impresionantă supernovă.
Recent, cercetătorii au făcut o descoperire surprinzătoare care ar putea schimba înțelegerea noastră despre evenimentele astronomice din trecut. O poezie din anul 1181 a fost identificată ca având dovezi referitoare la o supernovă rară. Această descoperire sugerează că oamenii din acea epocă au observat și au documentat fenomene cosmice semnificative.
Studiul poeziei, care provine dintr-un context istoric bogat, aduce la lumină informații valoroase despre impactul pe care aceste evenimente l-au avut asupra societății de atunci. Analizând cu atenție textul, cercetătorii au reușit să coreleze descrierile din poezie cu datele astronomice actuale, confirmând astfel existența supernovei.
Cu această descoperire, se deschid noi perspective asupra interacțiunii dintre observațiile antice ale oamenilor și fenomenele naturale, oferind o legătură între literatură și știința modernă.
