în fiscalitate
Valentin Lazea, economistul șef al BNR, punctează că discuțiile recente despre măsurile de reducere a deficitului bugetar includ soluții originale și puțin experimentate în alte state din Uniunea Europeană. Printre propunerile avansate se numără impozite nestandard, precum taxa de solidaritate și taxa pe tranzacții financiar-bancare, care se alătură altor taxe deja existente, cum ar fi taxa pe stâlp. Aceste „invenții” cu randament incert provoacă nemulțumiri în rândul sectoarelor și grupurilor sociale afectate.
Un aspect important menționat de Lazea este frecvența modificărilor fiscale. Conform studiului „Modificările noului Cod fiscal: inventar și impact (2015-2023)” elaborat de The Tax Institute, în această perioadă au fost implementate 554 de modificări prin 107 acte normative. O abordare mai eficientă ar fi replicarea sistemului fiscal din alte state în tranziție, precum Polonia, care a demonstrat succes în stabilizarea macroeconomică.
Lazea subliniază că, deși România ar putea să îmbunătățească colectarea TVA (cu 2% din PIB în plus), acest lucru nu ar elimina diferențele semnificative dintre veniturile și cheltuielile bugetare ale celor două țări. Polonia colectează venituri bugetare de aproximativ 42% din PIB și are cheltuieli de 48% din PIB, în timp ce România funcționează cu venituri de 33% din PIB și cheltuieli de 42% din PIB.
Diferențele în capacitatea fiscală sunt explicate și prin statutul Poloniei ca membru al OECD și prin ratingurile de credit superioare, precum și prin cheltuielile de apărare semnificativ mai mari. Lazea detaliază că în Polonia, cetățenii sunt dispuși să contribuie mai mult la buget, având încredere că statul va oferi servicii sociale de calitate, un aspect care se leagă de educația primită în familie și în școală.
În comparația sistemului de impozitare, România impozitează mai puțin capitalul, munca și consumul. De exemplu, cota standard a impozitului pe profit este de 19% în Polonia, comparativ cu 16% în România.
Economistul șef al BNR, Valentin Lazea, a evidențiat faptul că fiscalitatea din România este departe de a fi excesivă, comparativ cu alte țări, precum Polonia. De exemplu, impozitul pe salarii în Polonia este de 12% pentru salariile mici și 32% pentru cele ce depășesc 10.000 zloți pe lună, în timp ce în România cota este de doar 10% pentru toate salariile.
În ceea ce privește dividendele, Polonia impune o taxă de 19% fără deduceri, în contrast cu România, unde taxa este de 10% sau mai puțin. Contribuțiile sociale totale, incluzând atât angajatul, cât și angajatorul, se ridică la 43% în Polonia, față de 37,75% în România. De asemenea, taxa pe valoarea adăugată (TVA) are o cotă standard de 23% în Polonia, comparativ cu 19% în România.
Lazea subliniază că aceste date arată că România nu beneficiază de analize economice obiective, deoarece analiștii economici acționează adesea ca lobby pentru sectorul de afaceri. El a adăugat că taxa de solidaritate, propusă recent, nu este altceva decât o formă de impozit progresiv, care, deși poate suna mai bine pentru români, există deja în cele mai liberale economii din lume.
În concluzie, economistul BNR a sugerat că România ar trebui să evite experimentele în materie de fiscalitate și să adopte modele care au avut succes în alte țări, pentru a asigura o dezvoltare economică sustenabilă.
