Gândirea în afara tiparelor și rolul cortexului prefrontal
Un studiu recent realizat pe șoareci a relevat faptul că inhibarea cortexului prefrontal medial poate accelera adoptarea unor strategii de învățare mai eficiente, sugerând că această regiune a creierului poate, în anumite situații, să blocheze capacitatea de a „gândi în afara tiparelor”.
Cortexul prefrontal este adesea perceput ca sistemul de management al creierului, responsabil pentru funcții precum memoria de lucru, luarea deciziilor și gândirea flexibilă. Cu toate acestea, cercetările efectuate de biologii de la Universitatea Emory, publicate în revista Science Advances, arată că această zonă cerebrală poate împiedica adoptarea unor soluții inovatoare în anumite contexte.
„Este un rezultat surprinzător”, afirmă Robert Liu, autorul principal al studiului. „Am demonstrat că, pentru un comportament natural al șoarecilor, cortexul prefrontal blochează adoptarea unei strategii noi și mai bune. Gândirea neconvențională necesită, de fapt, suprimarea acestei părți decizionale executive.”
Strategii de învățare eficientă
În cadrul studiului, cercetătorii au observat un comportament instinctual al femelelor de șoarece, care își recuperau puii rătăciți. Într-un labirint în formă de T, femela aplica instinctiv o strategie de tipul câștigă-rămâi, revenind constant în locul unde a găsit anterior un pui, ignorând inițial semnalele sonore care îi indicau locația reală a puilor.
Cercetătorii au constatat că, în timp ce șoarecii din grupul de control au avut nevoie de 4 până la 8 zile de antrenament pentru a adopta noua strategie, rezultatele s-au îmbunătățit semnificativ atunci când activitatea cortexului prefrontal medial a fost diminuată. Majoritatea șoarecilor au reușit să învețe noua metodă în două sau trei zile, dar, odată ce activitatea prefrontală a fost restabilită, aceștia au revenit la vechile obiceiuri.
Implicații pentru tratamentele viitoare
Studiul sugerează că dezvoltarea unor noi abilități cere depășirea influenței cortexului prefrontal, care tinde să promoveze rutițele din trecut. Cercetătorii compară acest proces cu meditația, în care individul trebuie să se concentreze pe prezent, lăsând deoparte amintirile și planurile de viitor.
Laboratorul lui Liu își extinde cercetările pe șoareci modificați genetic pentru a reflecta markeri asociați cu autismul și colaborează pentru a testa aceste modele pe subiecți umani prin tehnici non-invazive, cum ar fi stimularea magnetică transcraniană. Scopul final este de a dezvolta tratamente utile pacienților cu tulburări cognitive legate de funcția executivă.
