Descoperirea unui ritual vechi al mayașilor
O nouă cercetare realizată de cercetătoarea Yasmine Flynn-Arajdal a scos la lumină unul dintre cele mai vechi ritualuri ale mayașilor: străpungerea urechilor. Studiul a investigat iconografia mayașă pentru a înțelege semnificația podoabelor pentru urechi în copilărie, stabilind că acest ritual avea loc, de obicei, între vârsta de patru luni și un an.
Purtarea acestor podoabe nu era doar o chestiune estetică, ci era considerată o extensie a suflului vital al individului, cunoscut sub denumirea de „ik’”. În contextul captivitații, îndepărtarea acestor obiecte era văzută ca o deposedare de identitate socială și umanitate, evidențiind conexiunea profundă dintre bijuterii și esența ființei.
Conform credințelor mayașe, sufletul era compus din treisprezece părți care necesitau ritualuri pentru a preveni boala sau moartea. Pe lângă alte forme de modificare corporală, străpungerea urechilor avea un rol esențial în dezvoltarea personalității copilului. Analiza a 83 de imagini istorice a arătat că, până la patru ani, purtarea acestor podoabe devenea o practică comună, precedând adesea primirea hainelor specifice genului sau învățarea mersului.
Studiul sugerează că, deși procedura la azteci era realizată de specialiști în cadrul ceremonii, la mayași se presupune un proces similar, posibil supravegheat de figuri religioase, având în vedere natura ritualică a actului.
Materialele utilizate pentru aceste bijuterii reflectau statutul social: jadul era rezervat elitei, în timp ce ceramica, scoicile și alte materiale erau folosite de restul populației. Un aspect notabil al ritualului era mărirea treptată a dimensiunii podoabelor, pentru a evita rănirea țesutului lobului urechii pe parcursul vieții. Pe măsură ce individul înainta în vârstă, aceste bijuterii deveneau din ce în ce mai elaborate.
Cercetările viitoare își propun să analizeze mai detaliat greutatea și dimensiunea acestor artefacte arheologice, pentru a înțelege tehnicile prin care mayașii își modificau aspectul fizic, în concordanță cu viziunea lor despre identitate și suflu vital. Studiul a fost publicat în jurnalul Childhood in the Past.
