„Green Boots” ar putea ajunge acasă
La 30 de ani de la tragedia din zona morții de pe Everest, autoritățile indiene planifică recuperarea corpului cunoscut sub numele de „Bocancii Verzi”. Acest cadavru, identificat prin încălțările sale de culoare verde-lime, servește ca un avertisment pentru alpinștii care se aventurează în zona extrem de periculoasă, situată la altitudini de peste 8.000 de metri.
Istoricul tragediei
Bocancii Verzi sunt asociați cu expediția din 1996 a șase alpiniști indieni de la Poliția de Frontieră Indo-Tibetane (ITBP). Aceștia au încercat să escaladeze vârful Everest pe ruta crestei nordice, considerată mai dificilă decât calea sudică. Trei membri ai expediției s-au întors din cauza vremii nefavorabile, în timp ce Tsewang Samanla, Dorje Morup și Tsewang Paljor au decis să continue. Se crede că aceștia s-au apropiat de vârf, dar au fost nevoiți să se întoarcă, fiind prinși în zona morții, unde oxigenul este insuficient.
Planul de recuperare
ITBP a lansat o cerere de ofertă pentru a găsi o agenție de recuperare capabilă să efectueze operațiunea complexă de aducere a corpului la bază. Conform documentului, corpul este considerat a fi al lui Dorje Morup. Pentru a participa la licitație, agențiile trebuie să demonstreze experiență în salvări la altitudini de peste 8.000 de metri, preferabil pe Everest, în ultimii cinci ani. Operațiunea este planificată pentru perioada iunie-septembrie, iar ofertantul câștigător va trebui să obțină permisiunea autorităților chineze din Tibet.
În trecut, alpiniștii au trecut pe lângă corpul lui Green Boots, iar în 2014, un grup de alpiniști chinezi a încercat să îl facă mai puțin vizibil, mutându-l sub o stâncă. Acum, cu inițiativa ITBP de a recupera cadavrul, se speră că Green Boots va avea în cele din urmă un loc de veci adecvat.
Recuperarea cadavrului lui „Green Boots” de pe Everest
Planurile pentru repatrierea cadavrului cunoscut sub numele de „Green Boots”, un alpinist decedat acum 30 de ani pe Everest, sunt în curs de desfășurare. Autoritățile trebuie să finalizeze formalitățile necesare pentru repatrierea acestuia în India.
Recuperarea va prezenta provocări semnificative, deoarece cadavrul a fost expus în condiții extreme de temperatură sub zero grade timp de decenii. Este esențial ca tehnicile de conservare să fie utilizate corespunzător pentru a asigura o manipulare respectuoasă și sigură.
De asemenea, misiunea de recuperare este extrem de dificilă, având în vedere că niciun elicopter nu poate ateriza în acea zonă. Doar șerpașii cu experiență pot încerca să efectueze această sarcină riscantă. La altitudinea respectivă, mutarea unui cadavru înghețat poate expune echipa la riscuri de avalanșe și la lipsa de oxigen. Coborârea pe panta aproape verticală va implica și mai multe riscuri pentru viață.
Se estimează că aproximativ 200 de cadavre zac înghețate pe Everest, majoritatea în zona cunoscută sub numele de „zona morții”. Schimbările climatice ar putea dezvălui și mai multe cadavre pe măsură ce stratul de zăpadă al muntelui se subțiază.
