Imperiul Țarist și cerința României de a fi membru cu drepturi egale
În perioada negocierilor pentru intrarea României în Primul Război Mondial, Ionel Brătianu a insistat ca România să fie tratată ca un membru cu drepturi egale în cadrul Antantei. Această cerință a fost percepută de Imperiul Țarist ca inacceptabilă, adjunctul ministrului de Externe rus, Anatol Neratov, afirmând că acceptarea acesteia ar produce o „impresie penibilă” asupra poporului rus și că reprezenta un „veritabil șantaj”.
Franța, dorind să diminueze presiunea trupelor Puterilor Centrale, a intervenit în favoarea României. Președintele Franței, Raymond Poincaré, i-a scris țarului Nicolae al II-lea, subliniind necesitatea acceptării cerințelor României pentru a rupe echilibrul de forțe în favoarea Antantei. Această mișcare a fost considerată o oportunitate unică pentru a schimba soarta războiului.
Astfel, în ciuda dificultăților întâmpinate, România a continuat să negocieze pentru a obține statutul dorit și a preveni repetarea experiențelor istorice neplăcute din trecut.
Imperiul Țarist și cerința României de a fi membru cu drepturi egale
În contextul Primului Război Mondial, o înțelegere secretă între Imperiul Țarist și Franța, stabilită pe 11 august 1916, a fost realizată fără a fi adusă la cunoștința României. Această înțelegere stipula că anexiunile promise României nu ar fi acceptate decât în funcție de situația generală, iar înainte de a oferi României un loc cu drepturi egale în comunitatea Puterilor Antantei, acestea trebuiau să se pună de acord asupra marilor decizii necesare.
Mai mult, chestiunea sârbilor din Banat, care a fost lăsată pe un plan secund în negocieri, urma să fie reglementată printr-un artificiu similar, Rusia rezervându-și dreptul de a readuce în discuție această problemă în cadrul viitoarei conferințe de pace. Astfel, angajamentele asumate de aliați față de România prin Convenția de la București, semnată pe 4/17 august 1916, erau anulate, ceea ce subliniază complexitatea relațiilor diplomatice din acea perioadă și impactul acestora asupra percepției poporului rus.
