Noi dovezi despre dispariția mamuților
Oamenii de știință au descoperit dovezi care susțin teoria conform căreia o cometă fragmentată ar fi explodat deasupra Pământului acum aproape 13.000 de ani, eveniment care ar fi putut contribui la extincția mamuților și a altor animale mari din Epoca Glaciară. Această teorie este documentată într-un studiu recent publicat în PLOS One de către profesorul emerit James Kennett de la UC Santa Barbara și echipa sa.
În cadrul cercetării, echipa a identificat cuarț șocat la trei situri arheologice semnificative din Statele Unite: Murray Springs în Arizona, Blackwater Draw în New Mexico și Arlington Canyon în Insulele Channel din California. Kennett subliniază importanța acestor situri în înțelegerea extincției megafaunei din America de Nord și dispariția culturii Clovis.
Extincția acestor animale mari și declinul culturii Clovis au coincis cu debutul Dryasului Recent, o perioadă bruscă de răcire climatică. Această revenire la condiții glaciale a durat aproximativ o mie de ani, iar Kennett și colegii săi consideră că explozia cometei ar fi eliberat căldură intensă și unde de șoc, provocând o „iarnă de impact” și afectând drastic ecosistemele.
În ultimele două decenii, cercetătorii au adunat tot mai multe dovezi care sprijină această ipoteză, inclusiv un strat de „covor negru” în sedimente ce indică arderi pe scară largă. De asemenea, au descoperit concentrații mari de minerale rare precum platina și iridiul, care sunt frecvente în comete, precum și formatiuni minerale asociate cu temperaturi extreme.
Progresele tehnologice au permis echipei să analizeze cuarțul șocat, un indicator considerat esențial pentru dovezile de impact cosmic. La cele trei situri, cercetătorii au găsit granule de cuarț cu deformări specifice, ce sugerează condiții extreme de căldură și presiune, întărind astfel legătura dintre evenimentele cosmice și dispariția mamuților.
Noi dovezi despre dispariția mamuților
Recent, cercetătorii au descoperit dovezi noi care sugerează că dispariția mamuților ar putea fi legată de un impact cosmic. Aceștia au utilizat tehnici avansate, precum microscopia electronică și catodoluminescența, pentru a analiza granulele de cuarț șocat, care au fost expuse la temperaturi și presiuni extrem de ridicate. Aceste condiții nu ar fi putut fi generate de vulcanism sau activitate umană antică.
Prezența cuarțului șocat este semnificativă, având în vedere absența craterelor. Dovezile acceptate de impactul cosmic se bazează, în general, pe fisuri paralele din cuarț, dar variațiile de direcție, presiune și temperatură din jurul exploziilor atmosferice sugerează că ar putea exista și alte tipare de șoc.
În plus, descoperirea acestor granule de cuarț șocat, împreună cu alți indicatori proxy de impact, cum ar fi covorul negru bogat în carbon, nanodiamantele și sferulele de impact, a fost observată la trei situri arheologice importante. Această combinație de dovezi susține ipoteza că un impact cosmic a fost un factor major în extincțiile megafaunei și în prăbușirea tehnocomplexului Clovis la începutul Dryasului Recente.
