Confirmația vârstei celor mai vechi urme umane din America de Nord
O nouă analiză a confirmat că cele mai vechi urme umane cunoscute din America de Nord datează de acum aproximativ 23.000 de ani. Aceste urme au fost descoperite în zona White Sands, New Mexico, și sunt reprezentate prin amprente de pași lăsate de primii oameni care au pătruns pe acest teritoriu.
Deși datele anterioare au fost contestate, un studiu recent a demonstrat că aceste amprente au fost realizate cu 10 milenii înainte de apariția primei culturi majore din America de Nord. Analizele anterioare, care includeau datele privind semințele și polenul din stratul de sediment, au arătat o vechime cuprinsă între 23.000 și 21.000 de ani, dar au fost supuse criticilor. Profesorul Vance Holliday de la Universitatea din Arizona a explicat că unele critici se bazau pe ideea că plantele analizate ar fi absorbit apă mai veche, ceea ce ar fi dus la o datare eronată.
Cu toate acestea, în 2022, Holliday a revenit în zona White Sands și a studiat un alt sit, unde a găsit straturi roșii de sediment care conțineau urme umane. Aceste straturi, formate din material adus de vânt, au fost datate direct, confirmând o vechime cuprinsă între 22.400 și 20.700 de ani. Rezultatele au fost validate de trei laboratoare și două echipe de cercetare independente, întărind astfel concluzia despre vechimea acestor urme.
Chiar dacă vârsta urmelor a fost clar stabilită, rămâne o enigmă în legătură cu identitatea acestor oameni. Nu au fost găsite artefacte sau alte dovezi ale unei culturi umane organizate din acea perioadă. Aceste urme sunt cu 10.000 de ani mai vechi decât cultura Clovis, iar lipsa dovezilor clare de locuire umană continuă în Americi ridică întrebări despre cine erau acești primii locuitori.
Recent, cercetătorii au realizat o analiză care confirmă vârsta celor mai vechi urme umane găsite în America de Nord. Aceste urme, deși semnificative, oferă foarte puține informații despre persoanele care le-au lăsat în urmă. Conform lui Holliday, cercetătorul implicat în studiu, „tot ce putem spune e că mergeau din punctul A în punctul B, dar nu știm unde era A și nici unde era B”.
Holliday speculează că absența dovezilor culturale sugerează că aceste populații timpurii ar fi putut fi izolate și că, în cele din urmă, s-ar fi stins. „Pare că mici grupuri de oameni au ajuns în America de Nord, dar nu au reușit să supraviețuiască. Abia cu cultura Clovis vedem o adaptare puternică, la scară continentală, care le-a permis oamenilor să se stabilească și să prospere”, a adăugat el.
Studiul a fost publicat în revista Science Advances, aducând astfel noi perspective asupra istoriei timpurii a umanității în America de Nord.
