Descoperirea unei molii care se ghidează după stele
Un nou studiu a relevat că moliile Agrotis infusa, care migrează anual pe distanțe de 1.000 de kilometri, folosesc astronomie pentru a se orienta. Aceste insecte fascinante parcurg această distanță semnificativă pentru a se adăposti în peșteri situate la altitudini mari, unde temperatura rămâne răcoroasă în timpul verii australiene.
Fiecare molie efectuează această migrație o singură dată în viață, întorcându-se în toamnă pentru a se reproduce. Ceea ce este cu adevărat surprinzător este faptul că următoarea generație, care pornește în aceeași călătorie, nu beneficiază de ghidarea părinților. Aceasta ridică întrebarea: cum reușesc să-și găsească drumul?
Etapele migrației moliilor
Profesorul Eric Warrant de la Universitatea din Lund explică că migrația moliilor se desfășoară în trei faze. În prima fază, insectele zboară pe distanțe mari până se apropie de zona țintă. A doua fază începe când se află la aproximativ 100 de kilometri de destinație, iar în ultima etapă folosesc indicii locale pentru a se orienta.
Studiile anterioare au demonstrat că moliile utilizează câmpul magnetic al Pământului ca un fel de busolă, deși acest sistem poate fi afectat de anomalii locale. Recent, cercetătorii au realizat experimente controlate pentru a testa orientarea moliilor după stele. Aceștia au creat un mediu care simula cerul nopții, eliminând influența câmpului magnetic.
Navigarea după stele
Rezultatele experimentelor au arătat că, atunci când cerul proiectat corespundea pozițiilor reale ale stelelor, moliile zburau în direcția corectă. În schimb, când stelele erau inversate, insectele își schimbau traiectoria complet, demonstrând astfel că aceste molii pot naviga folosindu-se de stele, similar marinarilor antici.
Orientarea după Calea Lactee
Deși nu se exclude posibilitatea ca moliile să recunoască anumite constelații, cercetătorii sugerează că acestea se orientează mai degrabă după Calea Lactee. Dovezi recente indică faptul că neuroni din creierul moliilor pot detecta atât forma benzii lăptoase, cât și cea mai luminoasă zonă a acesteia, situată în apropierea Nebuloasei Carina.
Pe lângă aceste abilități, ochii moliilor le permit să observe cerul în toate direcțiile simultan, cu excepția privirii directe în spate. Totuși, modul în care această capacitate de orientare este codificată în creierul lor rămâne un mister, având în vedere dimensiunea extrem de mică a acestuia.
Oamenii de știință descoperă o molie care se ghidează după stele
Pentru prima dată, cercetătorii au observat o nevertebrată care își utilizează orientarea pe baza stelelor în timpul migrației. Această molie, denumită Agrotis infusa, combină informațiile magnetice cu orientarea după stele, reușind să ajungă, în anii favorabili, în număr de până la 2 miliarde în peșterile montane.
Cu toate acestea, în anumite condiții, moliile se pot rătăci din cauza luminilor urbane. De exemplu, în Canberra, ele se adună în roiuri uriașe, atrase de lumina artificială. Potrivit cercetătorului Warrant, insectele nocturne sunt instinctiv atrase de lumina artificială, deoarece, în mod natural, cerul ar trebui să fie mai luminos decât solul, iar ele își orientează partea dorsală spre sursa de lumină, ceea ce le determină să se învârtă în cerc în jurul becurilor.
În urmă cu opt ani, o secetă severă a dus la un colaps de 99% al populației de molii Agrotis infusa, afectând grav și animalele care se hrănesc cu ele, precum oposumul Burramys parvus. Deși refacerea populației de molii a fost lentă, Warrant afirmă că, în acest an, acestea au revenit la numărul de dinaintea secetei. Totuși, el avertizează că schimbările climatice pot intensifica astfel de episoade, având consecințe grave pentru această specie „astronomică” și pentru ecosistemele în care joacă un rol esențial.
Studiul a fost publicat în revista Nature.
