Descoperirea mumiei Ötzi
În 1991, doi alpiniști germani, Erika și Helmut Simon, au descoperit trupul unui bărbat pe un versant glaciar din Alpii Ötztal. Această descoperire, inițial percepută ca un accident recent, s-a dovedit a fi o mumie veche de peste 5.300 de ani. Analizele riguroase și tehnicile moderne, inclusiv scanările și testele genetice, au transformat acest corp conservat în gheață într-un caz de studiu unic, oferind informații valoroase despre o Europă preistorică puțin cunoscută.
Caracteristicile fizice ale lui Ötzi
Mumia a fost denumită „Ötzi”, inspirat de numele văii în care a fost găsită. Spre deosebire de mumiile egiptene, Ötzi este o mumie naturală, conservată în condiții de gheață și zăpadă timp de milenii. Conform specialiștilor de la South Tyrol Museum of Archaeology, Ötzi este singurul corp preistoric european atât de bine conservat în condiții naturale.
Vârsta și sănătatea lui Ötzi
Analizele osoase au arătat că Ötzi avea aproximativ 46 de ani, o vârstă respectabilă pentru perioada sa. În viață, el măsura în jur de 1,60 m și cântărea aproape 50 de kilograme, având o constituție zveltă. Părul său avea o nuanță brună, iar unghiile au oferit informații despre stresul fizic pe care l-a suportat în ultimele luni de viață.
Dovezi biologice și sănătatea generală
ADN-ul mumiei a oferit cea mai veche dovadă de borelioză, iar în tractul său intestinal au fost găsite ouă de paraziți. Radiografiile au evidențiat uzura la nivelul șoldurilor, genunchilor și coloanei, indicând o viață solicitantă și plină de provocări.
Conservarea mumiei
Din 1998, corpul lui Ötzi este păstrat într-o celulă frigorifică care imită condițiile din ghețar, la –6°C, având o umiditate de 99%. Vizitatorii pot observa mumia printr-o fereastră mică, în timp ce cercetătorii au acces la detalii esențiale despre acest corp bine conservat.
Ötzi, omul din gheață: descoperiri fascinante despre mumia veche de 5.300 de ani
Ötzi, cunoscut ca „omul din gheață”, are pe pielea sa un total de 61 de tatuaje, formate din linii și cruci scurte. Acestea au fost realizate prin incizii fine, în care a fost introdus cărbune vegetal, și sunt localizate în zone ale corpului supuse uzurii, precum spatele, gleznele, genunchii și încheieturile. Arheologii cred că tatuajele au avut un scop terapeutic, similar acupuncturii, iar unele dintre ele corespund chiar cu linii utilizate în terapiile complementare moderne, așa cum arată rapoartele Universității din Innsbruck.
Ultimele ore din viața lui Ötzi
Inițial, se credea că Ötzi a murit din cauza unui viscol, însă în 2001, radiografiile au relevat o săgeată înfiptă în umăr, iar cercetările ulterioare au confirmat că decesul a fost cauzat de o hemoragie fatală, generată de secționarea arterei subclavii. Urmele de luptă de pe mâna sa dreaptă sugerează că, în zilele anterioare morții, acesta a avut o confruntare cu adversari. De asemenea, o lovitură la cap, încă subiect de dezbatere, ar putea fi rezultatul unei căderi sau al unui atac. Analizele de polen din recipiente de scoarță de mesteacăn au stabilit că moartea lui Ötzi a avut loc la începutul verii, în timpul unei traversări periculoase a zonei alpine.
Moștenirea lui Ötzi
Genomul aproape complet al lui Ötzi oferă informații valoroase despre migrațiile agricole din Anatolia, petrecute acum opt milenii. Analizele genetice publicate în Cell Genomics arată că descendenți ai populației din care provenea Ötzi pot fi găsiți astăzi în Sardinia și Corsica. Predispoziția sa la boli cardiovasculare, intoleranța la lactoză și trăsăturile fizice reconstruite digital contribuie la un portret științific detaliat al acestuia. În muzeul din Bolzano, Ötzi continuă să fie studiat, scanat și interpretat, fiind considerat, conform cercetătorilor, „una dintre cele mai studiate ființe umane din toate timpurile”.
