Ședințele politice la sfârșitul secolului al XIX-lea
La sfârșitul secolului al XIX-lea, întâlnirile politice ale Opoziției Unite erau un adevărat spectacol, adesea încheiate cu scandaluri și violențe. Aceste întâlniri se desfășurau, în principal, în sala Orfeu de pe strada Câmpineanu din București, unde simpatizanții opoziției se adunau pentru a asculta discursurile liderilor politici.
Sala era mereu plină, iar pentru a o proteja de eventualele atacuri ale „cetățenilor indignați”, poliția trimitea bătăuși profesioniști din periferia orașului. Aceștia aveau rolul de a apăra sala și de a striga sloganuri la ieșirea liderilor opoziției, cum ar fi „La Palat, la Palat!”
Constantin Argetoianu, un tânăr participant la aceste întâlniri, descria atmosfera vibrantă și tensionată din sala Orfeu. El povestește cum oamenii se adunau pentru a asculta cu înfocare discursurile care criticaseră guvernul lui Ion C. Brătianu, caracterizându-l drept un despot al libertăților publice. Argetoianu remarcă cum participarea sa era marcată de entuziasm, strigând împreună cu mulțimea „Rușine!” la fiecare dezvăluire a unei noi „crime” guvernamentale.
Aceste întâlniri erau organizate cu un ritual bine stabilit, începând cu alegerea unui președinte din rândul seniorilor prezenți, urmat de o succesiune de discursuri care amplificau entuziasmul participanților. Atmosfera era electrică, iar discursurile erau pline de pasiune, evidențiind nemulțumirile față de guvernul Brătianu.
Ședințele politice la sfârșitul secolului al XIX-lea
În perioada sfârșitului secolului al XIX-lea, întâlnirile politice erau adesea marcate de tensiuni și conflicte. Acestea se desfășurau cu participarea unor oratori influenți, precum Alexandru și Iancu Lahovari, Dumitru Brătianu și alții, care atrăgeau atenția și speranțele diverselor grupuri politice.
Însă, atmosfera nu era întotdeauna una pașnică. Uneori, aceste întâlniri se încheiau cu violențe, fie între simpatizanții guvernului și opozanți, fie cu intervenția poliției. Argetoianu rememorează momentele tensionate, menționând cum întâlnirile la Orfeu se încheiau uneori cu bătaie la ieșire, în special în momentele în care Nicu Filipescu își pierdea cumpătul. Cu un baston în mână, el pornea la atac, provocând haos în rândul participanților.
Aceste scene de violență subliniază climatul politic tumultuos al acelor vremuri, în care bătăușii din periferia orașului erau adesea cei care apărau sala de eventualele atacuri ale „cetățenilor indignați”.
