Stelele de mare controlează sute de picioare, deși nu au creier
Stelele de mare sunt capabile să se deplaseze cu ușurință pe diverse suprafețe, cum ar fi stânci, nisip sau sticlă, fără a avea un sistem nervos centralizat sau creier. Această abilitate remarcabilă se datorează mecanismelor interne ingenioase care le permit să își adapteze mișcarea în funcție de provocările întâlnite.
Funcționarea picioarelor tubulare
Fiecare braț al stelei de mare roșii (Asterias rubens) este echipat cu patru rânduri de picioare tubulare, numite podia. Acestea sunt formate dintr-un peduncul flexibil care pompează lichid printr-un sistem vascular acvatic, permițând astfel mișcarea. La capătul fiecărui picior se află un disc plat și elastic care secretă un mucus adeziv pentru a se fixa pe suprafețe.
Adaptabilitatea mișcării
Un studiu recent a arătat că, deși stelele de mare nu au un control neuronal central, ele își pot coordona mișcarea prin ajustarea duratei de contact a picioarelor cu substratul, în funcție de sarcina mecanică. Aceasta înseamnă că nu reglează sincronizarea fiecărui picior printr-un centru neuronal, ci adaptează modul de deplasare în funcție de provocările întâlnite.
Experimentele cercetătorilor
Cercetătorii au măsurat modificările de lumină produse atunci când stelele de mare se deplasau pe o suprafață de sticlă iluminată. Această metodă a permis observarea interacțiunii picioarelor cu substratul, arătând că stelele de mare se mișcă cu o viteză constantă, indiferent de numărul picioarelor aflate în contact cu suprafața. Totuși, o creștere a timpului de aderență a picioarelor a dus la scăderea vitezei de deplasare.
Aceste descoperiri subliniază complexitatea și ingeniozitatea modului în care stelele de mare își controlează mișcarea, demonstrând că, deși nu au creier, ele sunt capabile de adaptări impresionante în mediul lor.
Stelele de mare și controlul picioarelor
Un studiu recent a evidențiat modul în care stelele de mare reușesc să controleze sute de picioare, chiar și în absența unui creier. Cercetătorii au observat că aceste animale își adaptează deplasarea la cerințele mecanice variabile prin modularea interacțiunii dintre picioarele tubulare și substrat. Această strategie le permite să navigheze eficient pe terenuri diverse și dificile, demonstrând o capacitate robustă și descentralizată de reacție la mediu.
Studiul a fost publicat în revista Proceedings of the National Academy of Sciences, subliniind importanța acestor descoperiri în înțelegerea comportamentului stelelor de mare.
