Descoperirea rămășițelor unui copil antic
Oamenii de știință au reușit să dateze rămășițele unui copil antic, care a stârnit un val de interes datorită trăsăturilor ce combină elemente atât umane, cât și neanderthaliene. Rămășițele, descoperite în urmă cu 27 de ani într-un adăpost de stâncă numit Lagar Velho din centrul Portugaliei, au fost analizate recent pentru a stabili perioada exactă în care a trăit copilul.
Datarea rămășițelor
Inițial, stabilirea vârstei copilului a fost complicată din cauza contaminării din mediul înconjurător, care a făcut imposibilă utilizarea metodei tradiționale de datare cu carbon. Cercetătorii au estimat că rămășițele au o vechime între 27.700 și 29.700 de ani, analizând cărbunele și oasele de animale găsite în apropierea scheletului.
Cu toate acestea, progresele recente în tehnicile de datare au permis cercetătorilor să dateze direct scheletul prin măsurarea unei proteine specifice întâlnite în oasele umane. Studiul publicat în revista Science Advances a confirmat că copilul a trăit acum aproximativ 27.780 – 28.550 de ani, ceea ce subliniază precizia estimărilor anterioare.
Importanța descoperirii
Bethan Linscott, autoare a studiului și cercetătoare la Universitatea din Miami, a declarat că stabilirea vârstei copilului aduce o mică parte din povestea sa la viață. Această descoperire nu se referă doar la un schelet, ci la mormântul unui copil, ridicând întrebări despre viața sa și despre cei care l-au iubit.
Paul Pettitt, arheolog la Universitatea Durham, a evidențiat importanța progreselor în metodele de datare, care ajută la înțelegerea mai profundă a trecutului. João Zilhão, autor al studiului, a subliniat că studierea originilor umane este esențială pentru a ne aminti de cei care ne-au precedat.
Oamenii de știință au datat rămășițele unui copil antic
Recent, cercetătorii au realizat o descoperire fascinantă în cadrul unui studiu dedicat rămășițelor unui copil antic. Aceste rămășițe prezintă trăsături care amintesc atât de Homo sapiens, cât și de neanderthalieni, oferind astfel noi perspective asupra evoluției umane.
Analizând aceste rămășițe, oamenii de știință au reușit să stabilească o dată aproximativă pentru perioada în care copilul a trăit, contribuind la înțelegerea relației dintre cele două specii. Această descoperire este esențială pentru a înțelege modul în care strămoșii noștri au coexistat și s-au influențat reciproc.
Prin această cercetare, se deschid noi direcții pentru studiile viitoare asupra evoluției umane, iar rămășițele acestui copil antic oferă dovezi valoroase despre interacțiunile dintre Homo sapiens și neanderthalieni.
