Astronomii s-au înșelat cu privire la nucleul lui Jupiter
Timp de mulți ani, cercetătorii au crezut că nucleul misterios al lui Jupiter a rezultat dintr-o coliziune uriașă în perioada de formare a Sistemului Solar. O nouă cercetare, însă, contestă această ipoteză, sugerând că nucleul difuz al gigantului gazos s-a format printr-un proces lent de acumulare a elementelor grele și ușoare.
Conform studiilor anterioare, se considera că o coliziune cu o proto-planetă de dimensiunea Pământului ar fi amestecat materialele din centrul lui Jupiter, explicând structura sa difuză, așa cum a fost observată de sonda Juno. Cu toate acestea, simulările recente realizate de cercetători de la Durham University, în colaborare cu NASA, SETI și University of Oslo, contrazic această teorie.
Folosind supercomputerul DiRAC COSMA și software-ul SWIFT, echipa a modelat impacturi masive asupra nucleului lui Jupiter. Rezultatele au arătat că materialele dense, precum roca și gheața, ar reveni rapid la locul lor, formând o graniță clară între nucleu și straturile de hidrogen și heliu. Acest lucru sugerează că impacturile nu pot explica tranziția lină caracteristică nucleului „diluat” al planetei.
„Simulările noastre arată că impacturile nu produc structura pe care o observăm astăzi în interiorul lui Jupiter”, a declarat dr. Thomas Sandnes, autorul principal al studiului.
Implicații cosmice
Cercetătorii subliniază că Saturn are o structură internă similară, ceea ce sugerează că aceste nuclee difuze nu sunt accidente rare, ci parte din evoluția naturală a planetelor gigantice. Descoperirea are implicații semnificative pentru studiul exoplanetelor similare cu Jupiter și Saturn, indicând că multe dintre acestea ar putea avea structuri interne complexe, formate treptat, nu în urma coliziunilor rare.
„Impacturile gigantice joacă un rol crucial în istoria multor planete, dar nu pot explica totul. Rezultatele ne ajută să restrângem scenariile posibile pentru diversitatea uimitoare de lumi din Sistemul Solar și dincolo de el”, a adăugat dr. Jacob Kegerreis, co-autor al studiului.
