Transformarea Mării Aral în Deșertul Aralkum
Până în anii 1960, Marea Aral era unul dintre cele mai mari lacuri continentale din lume, acoperind o suprafață de aproximativ 68.000 de kilometri pătrați. Cu toate acestea, în decursul decadelor, lacul a suferit o fragmentare treptată, iar cea mai mare parte a suprafeței sale a dispărut, lăsând în urmă un deșert.
Cauzele degradării lacului
Marea Aral se află la granița dintre Kazahstan și Uzbekistan și a fost alimentată de râurile Syr Darya și Amu Darya. Însă, începând cu anii 1960, aceste râuri au fost utilizate tot mai intens pentru irigații agricole, ceea ce a dus la o reducere semnificativă a debitului de apă dulce care ajungea în lac. Până la finalul anilor 1980, lacul s-a fragmentat în două părți: Marea Aral Mare și Marea Aral Mică.
Formarea Deșertului Aralkum
Degradarea Mării Aral a continuat, iar în următoarele două decenii, Marea Aral Mare s-a împărțit din nou, formând două secțiuni distincte. Astăzi, partea estică a dispărut complet, lăsând în urma unei zone aride și sărate cunoscută sub numele de Deșertul Aralkum, cel mai tânăr deșert din lume.
Impactul asupra mediului și comunității
Transformarea lacului în deșert a generat numeroase probleme: industria pescuitului, odată înfloritoare, a dispărut complet, iar microclimatul zonei s-a schimbat radical, cu ierni mai aspre și veri mai fierbinți. De asemenea, furtunile violente de nisip și sare afectează grav sănătatea populației locale.
Eforturi de conservare
Se estimează că întreaga secțiune sudică a lacului va seca complet în viitorul apropiat. Totuși, în ultimele două decenii, au fost întreprinse eforturi internaționale pentru a conserva Marea Aral Mică, inclusiv construirea digului Kok-Aral pentru a stabiliza fluxul de apă al râului Syr Darya. În ultimii 20 de ani, nivelul apei în Marea Aral Mică a crescut cu aproximativ 4 metri.
