La nivel global, omenirea produce aproximativ 450 de milioane de tone de plastic în fiecare an, iar o parte semnificativă ajunge în mediu. Aceste particule, cunoscute sub numele de microplastice, au dimensiuni între 1 micrometru și 5 milimetri și au fost identificate în diverse medii, inclusiv în oceane și în organismul uman.
O echipă de cercetători a dezvoltat o tehnică nouă care permite localizarea microplasticelor în interiorul organismelor fără a fi necesară disecția acestora. Această metodă a fost testată pe râme, un organism relevant datorită rolului său în sănătatea solului. Rezultatele au arătat că particulele de microplastic cu dimensiuni între 5 și 53 de micrometri nu trec cu ușurință prin peretele intestinului în alte țesuturi.
Studiul microplasticelor în râme
Râmele au fost hrănite cu sol contaminat cu particule de plastic marcate cu săruri de bariu, care au devenit vizibile la scanările cu raze X. Metoda a permis obținerea unei imagini tridimensionale detaliate a organismului, unde microplasticele apăreau ca puncte luminoase.
În urma analizei, cercetătorii au identificat un total de 2.779 de particule în tractul digestiv al râmelor, dar nu au găsit niciuna în afara acestuia. Aceste rezultate sugerează că microplasticele din acest interval de dimensiuni rămân în sistemul digestiv și nu traversează intestinul pentru a ajunge în alte țesuturi.
Acesta este un pas important în înțelegerea interacțiunii microplasticelor cu organismele vii și subliniază impactul potențial al poluării cu plastic asupra ecosistemelor.
Impactul microplasticelor asupra organismelor
Studiul recent publicat în revista Environmental Toxicology and Chemistry analizează efectele microplasticelor asupra organismelor, evidențiind modul în care acestea pot fi ingerate de râme. Rezultatele sugerează că sistemul digestiv al râmelor ar putea funcționa ca o barieră mai eficientă decât se considera anterior, limitând astfel efectele negative ale microplasticelor asupra sănătății acestora.
De asemenea, cercetătorii subliniază importanța dezvoltării unor metode care să permită observarea microplasticelor în organisme fără a necesita disecția. Acest lucru ar putea oferi o imagine mai clară despre modul în care microplasticele se deplasează prin corpurile vii și ar contribui la o evaluare mai precisă a riscurilor pe care acestea le reprezintă pentru toate formele de viață, inclusiv pentru oameni.
