Iranul a câștigat războiul, dar riscă să piardă pacea
După 40 de zile de conflict și o lună de armistițiu fragil, regimul de la Teheran a reușit să supraviețuiască și să obțină un instrument de descurajare considerat mai puternic decât toate armele distruse de SUA și Israel: controlul asupra Strâmtorii Ormuz. În timp ce președintele american Donald Trump a pierdut atât războiul, cât și negocierile de pace, Iranul ar putea risca să piardă pacea viitoare, în cazul în care își supraestimează avantajele.
Un memorandum de înțelegere între Iran și SUA amână soluționarea unor probleme dificile, inclusiv restricțiile asupra programului nuclear iranian, pentru o perioadă de negociere de 60 de zile. Totuși, situația din Strâmtoarea Ormuz se dovedește a fi mult mai complexă decât pare. Acordul prevede traversarea liberă și în siguranță a vaselor comerciale în această perioadă, însă Iranul a declarat clar că intenționează să impună noi restricții și taxe pentru navele comerciale după încheierea negocierilor.
„Strâmtoarea Ormuz nu se va mai întoarce niciodată la starea sa anterioară”, a afirmat negociatorul-șef iranian, Mohammad Ghalibaf. „Bineînțeles, vom percepe taxe în schimbul serviciilor pe care le oferim.” Obstacolele în calea unui acord final sunt semnificative, iar planul oficialilor de la Teheran ar putea să submineze acest nou avantaj și să genereze un nou conflict armat.
În plus, strategia Iranului de a controla Strâmtoarea Ormuz ar putea afecta comerțul maritim global, forțând alte țări să găsească rute alternative. Acest lucru ar reduce costurile pentru adversarii Teheranului care ar putea lansa noi atacuri. Asemenea lui Trump, care a supraestimat avantajul său strategic, Iranul se confruntă cu riscul de a repeta aceeași greșeală acum, odată cu încheierea războiului.
Dacă înțelegerea privind Strâmtoarea Ormuz nu este consolidată, riscul de reîncepere a conflictului devine tot mai real. Iranul nu va renunța ușor la controlul asupra acestei rute maritime vitale fără a primi ceva semnificativ în schimb.
Iranul și Dilema Strâmtorii Ormuz
Iranul a declarat unilateral controlul asupra unei zone maritime extinse, care se suprapune cu apele teritoriale ale Omanului și Emiratelor Arabe Unite. Această situație a dus la impunerea unei cerințe pentru ca navele care traversează strâmtoarea să obțină autorizație din partea autorităților iraniene, iar navele militare „neprietenoase” nu sunt acceptate în regiune. Aceste măsuri nu existau înainte de începerea conflictului.
Impunerea de taxe asupra vaselor care traversează strâmtoarea ar putea avea consecințe severe nu doar pentru comerțul global, ci și pentru Iran. Companiile din SUA, Europa și alte regiuni vor ezita să colaboreze cu o entitate care este sancționată de Washington și are legături cu Gărzile Revoluționare Iraniene (IRGC).
Opțiunile Iranului în Contextul Regional
Iranul se confruntă cu o alegere dificilă. O zonă comercială extrem de aglomerată ar putea deveni accesibilă doar „flotei fantomă” a Iranului, ceea ce ar genera nemulțumiri în rândul statelor din Golful Persic, dar și în Asia și Europa. Deși războiul a evidențiat dificultățile găsirii de rute alternative, statele din Golf ar putea fi motivate să dezvolte infrastructuri energetice care să ocolească strâmtoarea.
Opoziția Iranului față de traversarea strâmtorii de către navele militare străine este, de asemenea, insustentabilă. State precum SUA și Franța au baze navale importante în Golful Persic, accesibile doar prin Strâmtoarea Ormuz, și care sunt esențiale pentru securitatea regională.
Astfel, Iranul trebuie să decidă: va folosi Strâmtoarea Ormuz ca un instrument de generare de venituri sau ca o garanție de securitate? Este puțin probabil ca Teheranul să reușească să obțină ambele opțiuni simultan.
